You are currently browsing the tag archive for the ‘trezie’ tag.

Iubirea e o apa linistita si adanca pe care plutesc nuferi.

Atata timp cat traiesti in starea normala, materiala, Beta cum vrei sa ii spui tu, asta cu Basescu, cu criza financiara, cu filme de dragoste americane si cu antibiotice, momentele din viata cand “nu intelegi nimic”, “ esti total depasit”, “ramai perplex”, “ti se rupe filmul” “te confrunti cu necunoscutul”  sunt de fapt singurele cand/ prin care intelegi ceva, iesi dintr-un joc al mintii proprii si prinzi ceva mai mic sau mai mare din realitate.

Exista intamplari pe care le intelegi peste ani de zile, dar oricum incepand cu momentul producerii lor , fie ca le-ai acceptat si primit sau ca le-ai respins cu toata puterea “tembeliciunii egoului tau” acestea sunt intamplari care iti schimba cursul existentei, te pun pe alte frecventa.

Daca le primesti vei fi ghidat in asa fel incat sa vezi cat de mult trebuie sa schimbi, ce ai de facut, la ce anume trebuie sa renunti din ceea ce credeai inainte, cateodata poate chiar sa te intorci cu 180 de grade si sa o iei inapoi pana colo de unde a inceput “minciuna”. Toate astea insa vor fi balet, nu vei intampina dificultati majore decat usi deschise si vei primi tot ajutorul necesar plus ca te vei bucura de o “stare de bine” “un cliseu de har” a pe care il are orice incepator.

Daca le-ai respins initial atunci cand ti-au fost propuse (cand s-au deschis cerurile) trebuie sa te lupti cu ele si sa astepti momentul cand din nou vei avea sansa sa raspunzi de aceasta data diferit. Cu cat te vei mentine mai deschis cu atat ele vor aparea mai repede. De fapt “metoda” probabil serveste strict numai la a accelera si iti tine constiinta pe cat posibil treaza pentru ca sa “fi pe faza” atunci cand e cazul.

Pentru mine, “Iata roaba Domnului, fie mie dupa cuvantul Tau” este cel mai “pe faza” moment al celei mai “pe faza” persoane din istoria omenirii. In toate ierarhiile ceresti, cea care ocupa locul cel mai inalt este tocmai cea care in viata ei pamanteasca a spus cel mai dificil de imaginat “da”. “Mai marita fara de asemanare decat serafimii” este persoana care s-a vazut pe sine atat de mica si de nestiutoare incat sa accepte orice, absurdul, imposibilul, supranaturalul, care nu  avut frica pentru ca nu considera ca are ceva al ei pe care sa il poata pierde , si astfel a cuprins necuprinsul in pantecele ei)

Este nevoie de curatenie “inima curata zideste intru mine si duh drept inoieste intru cele dinlauntru ale mele” ; “Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati; spala-ma-vei si mai vartos decat zapada ma voi albi.”ca sa poti „in duh si in adevar” in camara cea mai profunda a fiintei tale sa te inchini tronului Celui care resede si inlauntru si in afara, cel mai aproape si cel mai departe. Observa ca exprimarea este la persoana a doua, cel care e agentul acestui proces este Duhul Sfant. Noi deocamdata suntem cersetori, si e greu destul sa te pastrezi mereu in conditia asta constient. La unii nu ne convine deloc mai ales la care ne percepem mai din „vita de printz”, da ajungi sa intelegi ca haina asta de cersetor care e trupul este chiar numai o haina , o tranzitie, si chiar suntem niste „printi” adevarati. De fapt decat sa te lase sa te crezi print cand ai si tu doua margele de sticla ca in „Pungutza cu doi bani” drumul o sa iti arate ce „imparatie” ti s-a pregatit si atunci nu ai sa te mai multumesti cu una cu doua.

Eu personal repet de ani de zile cateva forumule scurte cand simteam ca ma prinde vartejul lumii si incep sa mi se aprinda iar puternic patimile: „Ia Doamne toata mandria de la mine, ca nu am ce sa fac cu ea” „Faca-se Voia Ta , Doamne , intru totul totului tot”, bineinteles rugaciunea inimii si mai pe scurt „Domnul meu si Dumnezeul meu”. Pe mine ma ajuta astea, bineinteles ca nu sunt singurele.

Cel care L-a cunoscut pe Dumnezeu, Il cunoaste si Il recunoaste prin fericirea pe care a avut-o in El, o pace inocenta, entuziasta si creatoare, care nu seamana cu nimic altceva (este cam ca si lumina , bucuria si frumusetea copiilor foarte mici dar combinata cu o stare de constiinta ideala in care nu mai exista carente, dedublari si cautari si pe care spiritul o recunoaste imediat ca starea lui de “acasa”). Poruncile, mesajele, pedepsele sunt doar mijloace, pacea si fericirea este singura legatura directa cu Dumnezeu. Ea nu se obtine ci se cere pentru ca este un dar care poate fi primit doar in momente de puternica smerenie. (ori cand ai ajuns in fundul prapastiei, ori in varianta pozitiva atunci cand tu ti-ai plasat fiinta in starea ei naturala si acesta este un act de vointa intr-adevar , de fapt un act de renuntare voluntara si sincera la vointa proprie).

Reclame
Reclame