You are currently browsing the tag archive for the ‘renuntare la sine’ tag.

blue-ocean-sky-34204 (1)

Vine o zi, vine o vreme cand subiectul propozitiei nu mai este „eu”. Oamenii incep sa traiasca in ziua aceea binecuvantata. Renuntarea la sine nu este un concept indepartat si chinuitor, nu este o operatie pe cord deschis, ci dimpotriva, o enorma eliberare si bucurie. Viata nu iti sta impotriva, nu este maligna atunci cand iti cere schimbarea,  nu vrea sa renunti la individualitatea ta.  Vrea doar sa te vindeci. Stii cine esti si in ce crezi. Este destul. Poti sa incepi sa navighezi. 🙂

Asa mi s-a parut intotdeauna: cerul cu marea iti transmit cel mai evident si direct modul in care sa traiesti in lume. Sa ai mereu in fata imensitatea. Sa te bucuri ca ti s-a dat sa faci parte din asa ceva.  Sa iti recunosti cu adevarat fragilitatea. Sa tragi aer adanc in plamani, sa te lasi ars de soare si de sare si de vant. Sa te umpli de frumusete si sa uiti de tine. Sa intelegi cat esti de liber. Sa te abandonezi Lui Dumnezeu, pentru ca esti total dependent de El si deloc de nimic altceva. Puntea, catargele, fie ele cat de bine construite sunt doar niste aschiute, orice putere a noastra, orice control e o iluzie.

Neavand putere, nu suntem luptatori.  Si cu ce sa luptam daca nu suntem in eroare si in iluzie?  Suntem creatori, si ne implinim in daruire si creatie. Asa suntem facuti. Pentru ca suntem mai multi, ne este dat si sa comunicam, sa colaboram, „sa ne silim spre fapte bune” cum se spune. Armele noastre sunt penita si pensula, puterile noastre sunt mana care mangaie si ochii care inteleg . Unde nu se creeaza impreuna se moare luptand.

Doamne daruieste-ne Tu pacea Ta netrecatoare in mijlocul toate valurile si in toate furtunile ! Caci ale Tale sunt toate, a Ta este Imparatia si Puterea si Slava !