Ce mi-a spus iubirea despre iubire


Ca ea este.

Ca din ea s-a nascut totul si orice devine deplin numai in ea, prin ea si pentru ea.

Ca ea da, da ,da si nu cere nimic.

Ca nu are forma, durata, intensitate sau vreo alta delimitare.

Ca e adevar si libertate. Impreuna fac un singur cuvant.

Ca respecta cuvantul si vointa celuilalt in totalitate si nu se impune nicodata.

Ca de ea nu te poate separa nimeni si nimic decat tu insuti.

Ca suntem instrumentele ei, si atunci cand devenim instrumentele ei primim toate atributele ei, inclusiv vesnicia.

Ca este elastica in functie de libertatea celuilalt, adica total elastica. (Unele lucruri ii stau in fire, unele mai putin, dar le activeaza si pe aceste din urma atunci cand asta i se cere. De exemplu, ii sta in fire sa se manifeste, dar poate si sa se ascunda. Ii sta in fire sa fie blanda, umila si armonioasa dar poate sa apara si ca infricosatoare in ochii nostrii. E in the eyes of the beholder. Singurul lucru pe care nu il poate face e sa nu fie. Un “nu existi” inseamna pentru ea doar “nu te vreau ca nu stiu ce sa fac cu tine” si atunci tot ce poate sa faca e sa astepte si sa spere, pentru ca ea te cunoaste deplin asa cum tu nu te cunosti.)

Ca are o slabiciune pentru cei mici si pentru cei nedreptatiti. 🙂

Ca nu se poate poseda sau imagina.

Ca intelepteste mai mult decat intelepciunea.

Ca this is it, and anything else it’s just a lie.

 

Anunțuri

1. Thumbelina travelles on a water-lilly leaf.

True humbleness always comes enveloped in a light-hearted joyful shape . It’s like saying: God, I am really really small and kind

of stupid, but as long as I sit in the palm of your hand, I guess everything is all right. You’re the Father, 🙂 )

It’s the second  thought that kills it, whether it comes one second after or the next day.

Whenever a thought makes you curl and twist within yourself, that’s vanity right there.  you should, you can’t, you should have, you could have, you you wish. That way, the great feeling you had before in the palm of His hand fades away and you slip once again all alone into the great wide world, feeling insecure and instable. And you are, that’s one thing sure as hell is  (for Dante’s followers at least) .

So, how can you stay humble while living in the world? I guess you should renew your vows to it very often and with regularity. Put it in everything you do, starting from the simple things. (and hopefully sticking to the simple things). You don’t own anything, you receive everything. You don’t eat, you are fed. You don’t look for answers you ask for them and patiently wait for them to come to you. You don’t know how to relate to people, you let His love travel through you. Every minute that passes you are putting yourself in His hands. You travel on a lilly-water leaf.

Se apropie ziua Tuturor Sfintilor. Termenul cel mai frecvent utilizat în Biblie care denumește sfințirea este ,,hagios”, el ,,exprimând ideea de separare, pus la o parte ”

200 de oameni mi-au aparut in cale pana acum. Am lista intr-un caietel (de fapt in vreo 5) si adaug la ea orice new entry. Odata scris ramane acolo. Nu din interior i-am iubit pe toti, nu eu i-am iubit. Am simpatii si antipatii, intelegeri si neintelegeri ca si oricare. Oricum pentru mine sunt toti sfinti si toti vii in veci vecilor. Asa cum am primit eu pe Cristos, care pe mine asta si nu pe alta ma vrea , asa il si marturisesc. El va vrea pe toti.

200 de oameni la rugaciune, 200 de suflete in grija Maicutei Sfinte , 200 de spirite insetate de Spirit Sfant, 200 de candidati la Imparatia Cerurilor. Sa le fie iertate toate. Sa se topeasca si sa fuga de la ei orice inselaciune si intristare. Cel care i-a iubit dinainte de a fi conceputi in pantecele mamelor lor, Acela sa ii si tina pe toti aproape de El, sa ii faca sa cunoasca puterea Invierii Lui asupra intregii creatii.  Amin.

God made berries, and saw they were good. God made cherries, and plums, and all the other goodies. God made the jungle and the waterfalls. God made the ocean, the ladybugs, and the dandelions. God made the stars and the little kids staring at them from all over this beautiful place. And He said to them : There’s this place where you have to stay and grow and  learn things for a while,  just have a little patience and be kind to others ‘till I’ll come back and take you with me . It must be that at a certain point we were misled by something.  Call it the snake, call it the desire of power, call it the „corporatist language” , call it conspiration, call it distorted brains, call it „the world”.  Well, whatever that is, it is unreal, and therefore it has to stop.  We all have the stop button built-in.

Ecco, ci sono giorni come questi, quando tutto all’improviso tace. Mattine quando ti fermi, seduto al tavolo in cucina, perche incontri il silenzio. Ecco, siamo soli. Tu ed io. Io molto di meno e Tu. Io inizio e finisco dentro questo pensiero debole, che appena appena riesce a penetrare tramite la mia coscenza,  e quando sta per raggiungere il mio palato, si ferma. Perche vorebbe dire grazie, ma si accorge che questa parola non basta. Tu ci sei. La realta’ , la verita’  immutabile, concreta, presente, piena di forza attorno a me. Davanti a me. Sopra di me.  Non come me. Io sono un avanti-indietro di emozioni e movimenti che non riescono quasi mai ad unirsi sulla stessa linea. Tu invece ci sei. Oggi, sta mattina, reale, concreto, camminando sulle strade, sulla croce, risorto, asceso, pieno di amore, pieno di compassione, rivolto sempre verso di me. Per un istante, dentro al tuo sguardo esisto anch’io. Fermami li.

Nu stiu daca va mai minunati cat ar trebui. Eu ma minunez incontinuu, daca fac ceva sigur,  asta fac.  Nu va imaginati cata bunatate, cata umilinta, cata iubire si cata blandete exista inca in lume. In oameni, ca in restul creatiei e evident. Mierla dimineata vine la mine sa cante la 5 fix, in cluj, in oradea, in paris, in roma. Si eu ma minunez de ea in fiecare zi. Asta e simplu. In oameni…Toti ne imaginam cu usurinta raul dupa perdele,dupa colturi, in spatele costumelor fine ale politicienilor sau in spatele zidurilor vaticanului. E simplu sa ti-l imaginezi, si de cele mai multe ori intoarcem fila si incercam sa nu ne mai gandim la astea. Macar atat. Frumusetea oamenilor nu se vede insa cu imaginatia, asta se primeste in persoana, cu corpul tau, cu sufletul tau prezent.

Ca sa vezi frumusetea in oameni, trebuie sa iesi. In „cercu stramt” nu sta. Trebuie sa ai curaj, as zice altfel mai vulgar, dar nu e locul potrivit. De cand il cunosc pe Cristos, cele mai frumoase si minunate lucruri , mai minunate ca aurora boreala si ca statuile lui michelangelo de milioane de ori, au fost crestinii pe care i-am intalnit.

Crestinii sunt pur si simplu minunati. Aia care sunt. Ei dau in cateva minute cat nu ai primit in ani de zile. Tot ce ai nevoie. Te vad, vorba lui avatar. Eu am cunoscut cativa adevarati, mai multi decat ar fi cum sa zic echitabil pentru o viata asa de tanara inca ca a mea. Si nu i-am cautat cu lumanarea, nu am umblat in pelerinaje sau mai stiu eu pe unde. Unde am fost, am iesit un metru mai incolo, si iaca, acolo erau. Da, sigur nu vreau altceva de la viata decat asta, sa devin crestina.

Drumul cristic trait zi de zi, ani la rand te schimba complet. E aproape imposibil de explicat, eu sper ca preaplinul meu sufletesc de astazi sa poata el sa ajunga acolo unde eu nu pot cu cuvintele. Se schimba relatia ta cu tine, se schimba relatia cu ceilalti, se schimba mai ales relatia cu pacatul, se schimba scara de valori, se schimba dezideratele (sau se uita 🙂 ) se schimba ritmurile zilei, se schimba tot. Si ar fi inutil sa nu fie asa.

Iti dai seama ca esti capabil de orice. Si de o crima sangeroasa. Trebuie sa traiesti cu constiinta asta. E hiper-intens, iti trebuie curaj mult. Vezi cum pacatul iti ia simplitatea, pacea, starea buna pe care inainte de a consimti sa il faci o aveai. Vezi cum cuvintele bune si masurate te ingana si te veselesc, vezi cum cuvintele rele sau superficialitatea ta dintr-un moment te secatuiesc de energie. Cateodata, in momente de luciditate extrema iti dai seama chiar si de consecintele nemasurate pe care un pacatzel de-al tau le-a avut.  Ar fi imposibil sa traiesti ora dupa ora atat de intens. Tu insa nu esti in situatia asta. Tu ai primit pacea lui Cristos, indrazneala care a biruit lumea.  Tu esti dus in brate.  Apai atat de tare simti lucrul asta, prezenta asta ca nu mai poti sa te agiti. No stress.

Cine s-a rugat mult la Maica Sfanta, stie cat de repede actioneaza o astfel de rugaciune. Nu cred sa fi fost vreodata cineva care sa nu fie ascultat cand a fost prezent cu inima in fata Ei.  Mie mi s-au intamplat multe minuni imediat dupa ce i-am cerut ajutorul. Cum sa renunti la un astfel de prieten? Tre sa fi nebun. Dar cum sa marturisesc eu asta cuiva dinafara? Probabil, in momentul potrivit, va exista o deschidere in care va intra si marturisirea prin cuvinte. Dar pana atunci nu pot decat sa cer sa devin un „mijloc”. Stiu sigur ca deocamdata nu sunt decat foarte rar, cand in cazuri extreme, Domnul nu mai are probabil alte unelte disponibile si la urgenta foloseste un tarnacop ca mine ca sa deschida o usa.

Dar da,  exista si diavol. El a fost deja infrant la Inviere, stie perfect care ii e sfarsitul si ca nu mai are multa vreme. Si totusi lupta cu aceeasi intensitate cu care ne-a iubit Tatal, pentru ca uraste dincolo de propria persoana. Uraste „fara egoism” e  insusi dinamica distugerii, a golirii, a batjocurii. Cred ca oricine a savarsit vreodata un rau stie ca raul nu vrea sa aiba neaparat o finalitate, el isi ia satisfactia din procesul distructiv in sine. Si tot ce mai poate obtine diavolul este sa faca ca sa nu mai fie credinta pe Pamant cand vine Cristos.

Azi este credinta insa . Astazi am intalnit un om indeosebi de frumos. Intr-o gradina, cum s-a mai intamplat de atatea ori. Cu fantana, cu pergola, cu flori si cu priveliste peste tot orasul. Am stat pe banca si am cucerit lumea de fericire, si am trimis iubirea asta ce am primit-o azi de la Domnul printr-un om peste toate tinuturile si intinderile la toti prietenii mei si la toti din lume, mai ales la aceia pentru care nu se mai roaga si pe care nu-i pomeneste nimeni.

Paste fericit, iubitilor!

Multumesc doamnei Miranda pentru ca din copilarie, de cate ori ma spal pe cap si imi un fac prosopu turban, ma bine dispun brusc, „ies din anonimat”, ma simt mai dragutza cu sprancenele usor trase in sus si incep sa vad in jur numai nuci de cocos, frunze de palmier si baieti zambitori. Multumesc lui domnu Allen pentru ca a evocat-o pe verisoara sa Ruthie (minutul 2:14 ) care ma face sa rad cu lacrimi de fiecare data. Si multumesc lui Dumnezeu ca totusi for as much as I hate modern life nu m-am nascut inainte de anii 50

Mustard (sinapis arvensis) , mustarul, este o floare care invadeaza in mod dezlantuit culturile (de obicei cele de cereale), in asa fel incat chiar daca cu cateva zile inainte nu se gasea nici un fir de mustar pe campul respectiv, te trezesti intr-o buna zi ca intreaga ta plantatie a devenit un camp de flori galbene. Puterea germinativa a semintelor de mustar este de asemenea faimoasa, ele ramanand adesea sub pamant ani intregi asteptand momentul oportun pentru a scoate capul afara si de a corupe vertiginos tot ceea ce gaseste in jur. Mustarul creste in cele mai nefavorabile conditiii, pe marginea drumului sau in gramezile de gunoi si infloreste intre aprilie si septembrie.

Mustard este indicat fazelor gri si negre. Atunci cand totul pare ca isi pierde stralucirea inauntru si in jur, cand exteriorul si colectivul apar ca realitati golite si meschine, cand esti apatic si extenuat, dormi rau si te trezesti devreme fara dorinta de a te ridica din pat, simti o greutate asupra inimii si orice experienta ti se pare” prea  mult si prea fara sens”.

Bach descrie acest remediu in felul urmator: „Pentru cei care se lasa usor si deseori pradati de momente de tristete profunda sau chiar disperare,ca si cum dintr-o data ar cobori deasupra lor un nor , o ceata rece si deasa care ii invaluie si le stinge lumina si bucuria. De obicei este vorba de pasaje emotionale negative bruste in absenta unei explicatii rationale. Celor in cauza le este foarte dificil sa poata masca sau influenta durata unui astfel de episod”

Mustarul este ultimul remediu in ordinea data de Bach , cel care incununeaza munca acestuia, si este asociat fazelor mature ale oricarui drum spiritual, ajutand pelerinul sa parcurga partile cele mai dificile, cele care sunt contrarii personalitatii acestuia ( sa zicem partile „in panta” din drum, cand trebuie sa urci printre rape si bolovanisuri) Intensitatile difera, acolo unde unii simt o usoara melancolie altii percep ca o durere profunda adaptarea la un astfel de context neprielnic, capata o nesiguranta datorita faptului ca nu se mai pot baza pe schemele vechi si devin imprevizibili sau isi pierd motivatia.  Cel mai puternic afectati si drept urmare cei mai vizati sunt cei care par sa sufere de o depresie intrinseca, a carei motive nu se mai cunosc, si care pare sa vina din interior (endogena).

Dupa un proces de transformare desfasurat fara arderi de etape, in care se include responsabilitatea trecutului si se alterneaza etapele de imbratisare/traire/detasare fata de suferinta, sufletul ajunge la un moment dat fata in fata cu necunoscutul. Pe durata acestei faze el preia o parte din obscuritatea acestuia, se inchide, se estompeaza. Totusi, trebuie sa se arunce in bezna.

Daca nu este vorba de patologii care ar fi facut imposibil ca sa se realizeze un astfel de traiect in toata complexitatea lui, deci daca este vorba de o experienta spirituala, a fiintei intregi (vie si  nedespartita) (chiar daca in aparenta, in ce priveste simptomele, seamana cu anumite patologii)  aceste momente au o foarte mare semnificatie si valoare. Se tinde spre o luciditate mai mare, care poate devia chiar in autocritica excesiva, se produce o scadere a vointei si o diminuare a fortelor mentale, un dezgust care nu este insa asociat vinei ca in fazele de inceput, ci se traduce intr-o incapacitate de a actiona. Chiar daca este o faza temporara si necesara , Mustard poate darui o parte din caracteristicile sale pentru a ne sprijini pe durata ei, a ne impregna cu esentele ei sulfurice , cu solaritatea pe care o contine.

Jupiter este planeta luminii interioare, a sperantei, a increderii , a viitorului, cea care ne indeamna sa ne ingrijim de sufletele noastre. Atunci cand se ajunge la o faza Mustard, aceasta legatura este „intrerupta momentan”. Ea se reface la fel de brusc pe cat a disparut. Ea este asociata Sagetatorului, semn de foc care simte profund durerea intunericului, dar care cu toate acestea uneori trebuie oprit din sportul sau preferat si readus inspre sine.  Si cum altfel ai putea opri mai bine sagetile de foc decat lasandu-i sa cada un nor negru pe cap ca sa nu mai vada incotro? Consumat mereu de evolutie si de gasirea sensului, Sagetatorului ii este intrerupt contactul cu obiectivele sale si i se proiecteaza in fata un ecran negru. In fata acestuia el este nevoit sa ia legatura cu partea sa cea mai temuta, cu adevarata singuratate interioara, cu profunzimile.

In concluzie, remediul Mustard ne ajuta sa trecem peste zilele negre cu constiinta tranzitiei, disipand ceata si re aducand la viata lumina care sa ne ghideze din interior.  El este potrivit mai ales varstelor si etapelor superioare , de tranzitie inaintea realizarii unui pas important (ce mai, un salt) pe propriul drum spiritual. Aceste momente ar putea fi asemuite unui doliu pentru o parte din noi pe care suntem pe cale de a o abandona definitiv. Ele ne fac sa intelegem ca atunci cand nu avem flacara spiritului aprinsa devenim un soi de zombie ambulanti prin viata.

Asculta, se unduie apele limpezi ce curg pe sub tine. E primul gand nemiscat, cel ce aspira miliardele de particule fine in care erai scindat.Cuvantul viu. Altarul de aur tainuit de adancuri.

GLORIA canta spatiul instelat ce se derula deasupra marilor.

DIVISO ecouri de tunet de peste vaile prapadului.

GABRIEL, in clinchet argintiu dimineata se rotea printre ramurile cu flori si sclipiri.

MICHAEL, striga orbitor ziua facandu-i pe oameni sa se fereasca de cer cu podul palmei.

Nasterea Domnului este si momentul cand Creatorul devine Tata, cand Dumnezeu inceteaza sa se adreseze doar alesilor sai. Toti cei nascuti din Adam sunt eliberati de povara grea a mostenirii lasate de acesta. Asa cum prin Adam am muscat si cunoscut moartea cu totii, asa cum prin el suferinta a intrat in tesatura fapturii, prin nasterea lui Christos, se marcheaza inceputul iesirii din fatalitate. Suferinta ramane, dar capata sens si este sfiintita si luminata de Mangaierea si Lumina Spiritului Sfant , moartea devine trecere, puterile si harul divin devin accesibile oricui in credinta, oricarui om care primeste Vestea Buna si realizeaza mutatia de la Adam la Christos. Imbracat in Christos,  oricine este recunoscut de Tatal ca fiu al Sau. Aceasta extensie , acest upgrade a spiritului nostru face ca mantuirea sa devina personala, sa se intample in interiorul fiintei si in relatia sa directa cu Dumnezeu, si asta nu de la Luter incoace ci de la primul Craciun.

Este momentul cand se imparte timpul in doua,  cand se estompeaza toate granitele dintre cer si pamant, dintre poporul ales si neamuri, chiar si dintre femeie si barbat. Spiritul coboara si se opreste la noi. Se intampla de 2000 de ani,  pe sarite si pe rand, pentru fiecare, atunci cand este momentul ca harul sa poposeasca si deasupra capului nostru, a ” casei” noastre. Si se intampla din nou atunci cand dupa o intoarcere cu spatele  , dupa o cadere, dupa o negare, cerem iertare si Il chemam.

.