You are currently browsing the category archive for the ‘Prietenii tai’ category.

Distanta nu se creeaza, distanta se imagineaza. Ea nu este ceva real, obiectiv. Ea este atribuita de mentalul fiecaruia. In spatiul distantei imaginare se edifica apoi toate barierele. Conflictele noastre, fricile, rusinile, limitele gandirii, mandria,lenea, una mai semeata ca alta care se aseaza intre noi si El. Ele sunt insa constructii de fum si se evapora la o suflare de Spirit Sfant. Nefiind reale, nu au nicio putere.

Ce distanta sa fie intre tine si cel care iti spala picioarele si le sterge cu haina sa in afara de cea pe care o instaurezi tu? Ce distanta sa fie intre tine si copilasul nevinovat di iesle decat incapacitatea ta de a iubi?  Ce distanta sa fie intre tine si omul dezbracat si scuipat, sangerand in fata ta care chiar si in acel moment in viata lui se roaga pentru tine, decat impietrirea inimii tale?

Daca ati simtit vreodata cu ce dragoste va iubeste Cel care s-a nascut ca sa moara pentru voi, daca ati avea vreodata un moment de har in care sa simtiti dragostea asta, nu ati mai putea sa o uitati niciodata. Cine ne va putea pe noi desparti de dragostea lui Cristos?

Noi ne apropiem si ne departam mereu de aceasta Dragoste care nu oscileaza, care Este prezenta oricand, oriunde, de la inceputul veacurilor. Noi facem parte din Trupul lui Cristos, ne impartasim din El, noi suntem  Biserica lui Cristos. El in noi si noi in El. Prietenii nostri cei mai buni sunt sfintii, tatal nostru este Dumnezeu Tatal, mama noastra este Maria.

Ce treaba mai avem noi in afara de sa ne iubim unii pe altii?

” Credinta mea este credinta Bisericii. Speranta nu mai vine demult din proprie initiativa.Iubirea mea pentru Cristos nu mai este o iubire care vine de la mine. Mi se pare ca nu mai am nimic, absolut nimic personal. Dar tot ceea ce inca mai am, imi vine de la Sfanta Biserica. Sf. Fecioara este aici, in Biserica.Ea este cea dintai din Biserica.Este mama tuturor fiilor lui Dumnezeu. Ea este mereu de fata.” ( cuvintele unei femei chinuite)

Mustard (sinapis arvensis) , mustarul, este o floare care invadeaza in mod dezlantuit culturile (de obicei cele de cereale), in asa fel incat chiar daca cu cateva zile inainte nu se gasea nici un fir de mustar pe campul respectiv, te trezesti intr-o buna zi ca intreaga ta plantatie a devenit un camp de flori galbene. Puterea germinativa a semintelor de mustar este de asemenea faimoasa, ele ramanand adesea sub pamant ani intregi asteptand momentul oportun pentru a scoate capul afara si de a corupe vertiginos tot ceea ce gaseste in jur. Mustarul creste in cele mai nefavorabile conditiii, pe marginea drumului sau in gramezile de gunoi si infloreste intre aprilie si septembrie.

Mustard este indicat fazelor gri si negre. Atunci cand totul pare ca isi pierde stralucirea inauntru si in jur, cand exteriorul si colectivul apar ca realitati golite si meschine, cand esti apatic si extenuat, dormi rau si te trezesti devreme fara dorinta de a te ridica din pat, simti o greutate asupra inimii si orice experienta ti se pare” prea  mult si prea fara sens”.

Bach descrie acest remediu in felul urmator: „Pentru cei care se lasa usor si deseori pradati de momente de tristete profunda sau chiar disperare,ca si cum dintr-o data ar cobori deasupra lor un nor , o ceata rece si deasa care ii invaluie si le stinge lumina si bucuria. De obicei este vorba de pasaje emotionale negative bruste in absenta unei explicatii rationale. Celor in cauza le este foarte dificil sa poata masca sau influenta durata unui astfel de episod”

Mustarul este ultimul remediu in ordinea data de Bach , cel care incununeaza munca acestuia, si este asociat fazelor mature ale oricarui drum spiritual, ajutand pelerinul sa parcurga partile cele mai dificile, cele care sunt contrarii personalitatii acestuia ( sa zicem partile „in panta” din drum, cand trebuie sa urci printre rape si bolovanisuri) Intensitatile difera, acolo unde unii simt o usoara melancolie altii percep ca o durere profunda adaptarea la un astfel de context neprielnic, capata o nesiguranta datorita faptului ca nu se mai pot baza pe schemele vechi si devin imprevizibili sau isi pierd motivatia.  Cel mai puternic afectati si drept urmare cei mai vizati sunt cei care par sa sufere de o depresie intrinseca, a carei motive nu se mai cunosc, si care pare sa vina din interior (endogena).

Dupa un proces de transformare desfasurat fara arderi de etape, in care se include responsabilitatea trecutului si se alterneaza etapele de imbratisare/traire/detasare fata de suferinta, sufletul ajunge la un moment dat fata in fata cu necunoscutul. Pe durata acestei faze el preia o parte din obscuritatea acestuia, se inchide, se estompeaza. Totusi, trebuie sa se arunce in bezna.

Daca nu este vorba de patologii care ar fi facut imposibil ca sa se realizeze un astfel de traiect in toata complexitatea lui, deci daca este vorba de o experienta spirituala, a fiintei intregi (vie si  nedespartita) (chiar daca in aparenta, in ce priveste simptomele, seamana cu anumite patologii)  aceste momente au o foarte mare semnificatie si valoare. Se tinde spre o luciditate mai mare, care poate devia chiar in autocritica excesiva, se produce o scadere a vointei si o diminuare a fortelor mentale, un dezgust care nu este insa asociat vinei ca in fazele de inceput, ci se traduce intr-o incapacitate de a actiona. Chiar daca este o faza temporara si necesara , Mustard poate darui o parte din caracteristicile sale pentru a ne sprijini pe durata ei, a ne impregna cu esentele ei sulfurice , cu solaritatea pe care o contine.

Jupiter este planeta luminii interioare, a sperantei, a increderii , a viitorului, cea care ne indeamna sa ne ingrijim de sufletele noastre. Atunci cand se ajunge la o faza Mustard, aceasta legatura este „intrerupta momentan”. Ea se reface la fel de brusc pe cat a disparut. Ea este asociata Sagetatorului, semn de foc care simte profund durerea intunericului, dar care cu toate acestea uneori trebuie oprit din sportul sau preferat si readus inspre sine.  Si cum altfel ai putea opri mai bine sagetile de foc decat lasandu-i sa cada un nor negru pe cap ca sa nu mai vada incotro? Consumat mereu de evolutie si de gasirea sensului, Sagetatorului ii este intrerupt contactul cu obiectivele sale si i se proiecteaza in fata un ecran negru. In fata acestuia el este nevoit sa ia legatura cu partea sa cea mai temuta, cu adevarata singuratate interioara, cu profunzimile.

In concluzie, remediul Mustard ne ajuta sa trecem peste zilele negre cu constiinta tranzitiei, disipand ceata si re aducand la viata lumina care sa ne ghideze din interior.  El este potrivit mai ales varstelor si etapelor superioare , de tranzitie inaintea realizarii unui pas important (ce mai, un salt) pe propriul drum spiritual. Aceste momente ar putea fi asemuite unui doliu pentru o parte din noi pe care suntem pe cale de a o abandona definitiv. Ele ne fac sa intelegem ca atunci cand nu avem flacara spiritului aprinsa devenim un soi de zombie ambulanti prin viata.

walnutWALNUT (THE SPELL-BREAKER)

Pentru cei care in viata se cunosc pe ei insisi in sensul unor idealuri, dar care in anumite ocazii (nu foarte frecvente) se lasa abatuti de la drumul lor si isi pierd directia din cauza unor forte exterioare si a unor blocaje interioare. Pentru cei care nu se mai pot adapta si nu pot gasi metode noi pentru a iesi din scheme invechite, desi functioneaza dupa principii pe care nu le pierd din vedere.

Walnut/Nucul/ Juglans regia/ iubeste soarele si infloreste intre aprilie si mai. Este o planta impunatoare care ajunge pana la 30 de metri inaltime, prefera un pamant cu umiditate sporita si nu poate creste in imediata vecinatate a altor arbori. In diferitele culturi existente se identifica cu simbolismul mortii sau dimpotriva cu cel a vietii si fertilitatii. In general Walnut e asociat tranzitiei: nasterii, pubertatii, casatoriei, bolii, mortii.

El este un remediu-pod: face trecerea intre lucrurile trecute si cele viitoare, intre cele vechi si cele noi. Doneaza putere sau forta celor care, desi sunt capabili de a trai in prezent datorita deschiderii pe care o au, nu pot trece la urmatoarea faza evolutiva, nu pot abandona trecutul.

Bach spune: “pentru toti aceia care isi doresc sa faca un pas inainte, sa rupa tiparele emotionale inradacinate, sa paraseasca limitele intre care s-au invartit pana acum, pentru a o lua de la inceput” . Este un tratament al rigiditatii, dar si al unei personalitati oprimate in sensul expresiei, care tanjeste dupa o capacitate de adaptare pe care inainte o avea in mod natural.

Este remediul la care apelezi dupa ce vezi ca si dupa ce a plecat a zecea sageata albastra , ai ramas in gara asteptand locomotiva cu aburi pentru ca asa ti-a desenat tie bunicul trenul.

Este distractiv cum seamana nuca cu capul nostru: forma miezului cu creierul, duritatea cojii cu teasta. O data ce fontanela s-a inchis, nu mai avem contact direct la lumea spirituala, trebuie sa invatam sa realizam noi acest contact si sa ne aducem aminte cum se asculta vocea ce am indepartat-o. Ceea ce ne protejeaza pe de-o parte, ne inchide si ne limiteaza pe cealalta. Orice forma rigida a unui gand sau orice imagine statica se aseaza ca si o bariera. Momentele de trecere din evolutie se bucura de o protectie ridicata si de o deschidere diminuata. Vulnerabilitatea crescuta cere delicatete.

Sunt momente cand se cere fiintei sa se intareasca pentru a putea trece de umbre si arde negativitati, momente cand trebuie doar sa inveti sa convietuiesti pentru putina vreme cu nesiguranta, fricile, amintirile dureroase si conditionarile prezentului. Dar acestea sunt doar prima parte din orice schimbare de acest tip, ele insotind in mod natural o schimbare a schemelor mentale, o lustruire, o revolutie a campului energetic .

Sunt perioade critice, in care simitim nevoia de protectie mai mult decat de obicei, dar in care riscam si sa nu mai iesim din carapace, chiar daca nu ne-am dorit acest lucru. Respingem instinctiv influentele nocive din exterior, fortarea asupra noastra a unor lucruri care ne-ar face sa simtim ca pierdem ceea ce stim noi deep inside ca suntem, impotriva drumului pe care sufletul il cunoaste dinainte (providenta), dar riscam sa ne inchidem de tot si sa nu mai gasim nici un exit.

Walnut este un scut invaluitor de lumina, nu o coaja/carapace dura de lemn, un uter protectiv care ne adaposteste pana la finele incercarii, dupa cum dealtfel arata si floarea din care este extras. La nivel fizic si emotic, Walnut se foloseste de fiecare data cand o persoana este intr-o schema care il tine legat si blocat sau intr-un context la care nu se poate (din cauza ca nu vrea, si bine face) adapta cu usurinta, de la o relatie distructiva pana la o mana in ghips.

Din punct de vedere astrologic, el ar simboliza trecerea de la Scorpion la Sagetator, momentul in care Marte taie lanturile trecutului si deschide fereastra spre un viitor deja activat.

P.S. Pret Florile lui Bach:  Dupa cum am mai spus, remediile Bach se gasesc in magazinele Plafar, costa cca 20-30 de lei o sticluta si se iau in lipsa cofeinei, ceaiurilor, mentolului si oricaror produse ce contin uleiuri esentiale. Sunt foarte sensibile deci aveti grija cand deschideti sticluta sa fie intr-un loc aerisit si fara mirosuri puternice/fum iar de pastrat, se pastreaza departe de aparatura electronica si de alte recipiente cu arome/mirosuri. (eu le tin in dulapul cu haine) SA NU LASATI VANZATOAREA SA LE TREACA PRIN APARATUL DE CITIT CODUL DE BARE!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

flowers_and_swirls

„Natural remedies to restore
emotional balance and vitality”.

Aceasta metoda, foarte apropiata de homeopatie, a fost pusa la punct de catre doctorul Edward Bach (1886-1936). El culegea petalele de flori atunci cand roua inca nu disparuse, apoi le punea intr-un bol de sticla sau de pamant continand apa pura si lasa totul la soare. Preparatul era apoi filtrat si amestecat cu alcool alb, in parti egale. Acest preparat este elixirul mama. Se iau 3-4 picaturi din acest elixir si se pun intr-un flacon de sticla de 10 ml si se completeaza cu coniac. Acestea sunt flacoanele pe care le gasim astazi in comert.

Edward Bach a pus la punct 38 de astfel de elixiruri florale. Acestea lucreaza la nivel emotional asemanator unui paratrasnet.

Exista 2 scoli care privesc diferit modul in care trebuie sa se desfasoare descarcarea emotionala. Prima foloseste 1 maxim 2 remedii concomitent, in timp ce cealalta merge pana la a amesteca 6-7.

Pentru un adult, administrarea unui remediu poate sa dureze si 3 saptamani. Dupa 3 saptamani trebuie facuta o pauza pentru a vedea in ce stadiu s-a ajuns.Reactiile sunt mai rapide la copii si uneori doar 24 de ore pentru bebelusi. Si animalele sunt de asemenea sensibile la florile de Bach.

Tratamentul clasic consta in a pune 2-3 picaturi sub limba, pe tot parcursul zilei, sa spunem de 8-9 ori, daca vreti. Conteaza foarte mult frecventa, nu cantitatea.

Folosite ca esenta pura, elixirurile florale, chiar si in caz de eroare a alegerii remediului, nu au nici un fel de efecte secundare cunoscute.

Unul dintre principalele elixiruri folosit diluat este „Star of Bethlehem „ sau „Doamna de la ora 11”. Sunt folosite in caz de tristete, soc psihologic sau fizic.

Si aici diluarea are regulile sale. Se foloseste un flacon nou de 30 ml pe care il umplem cu apa si cateva picaturi de lamaie sau alcool pentru a evita coagularea, apoi se pune remediul.

Remediile nu trebuie niciodata combinate cu uleiuri esentiale si drept urmare sunt interzise pe durata tratamentului urmatoarele: cafea , cacao, mentol (chiar si pasta de dinti obisnuita), ceaiuri sau chiar si produse de ingrijire a corpului care contin astfel de uleiuri. De asemenea, trebuie evitata apropierea lor de aparatura si electrocasnice (cereti vanzatoarei sa incaseze produsul fara sa il treaca prin aparatul de citit codul de bare)

Din aceasta vara ar trebui sa se gaseasca la Plafar in Iulius Mall, daca nu a dat faliment cu criza. In strainatate se gasesc cu usurinta in farmaciile mari si in magazinele cu produse naturiste. Astea sunt dansele:

  • MIMULUS/ Cretisoara – Frici bine definite / timiditate;
  • ROCK ROSE / Trandafir salbatic – Teroare/ panica;
  • CHERRY PLUM / Corcodus – Frica de a pierde controlul, ratiunea , frica de nebunie
  • ASPEN/ Plop tremurator – Anxietate, temeri si griji fara obiect precis,
  • RED CHESTNUT / Castan rosu – Griji excesive pentru altii/ frica de nenorocire
  • CERATO – Dubiteaza asupra propriei intuitii, cauta sfaturi si acceptul din partea celorlalti;
  • SCHLERANTUS / Porumbar salbatic –Incertitudine constanta, nu poate lua o decizie clara
  • GENTIAN/ Gentiana –Deznadejde cauzata de un motiv cunoscut; descurajare dupa obstacole
  • GORSE/ Orz salbatic –Pierderea credintei, static, lipsa de actiune
  • HORNBEAM/.Carpen – Sentiment permanent de “luni dimineata”; oboseala mintala in fata activitatii
  • WILD OAT/ Ovaz salbatic – Incertitudinea de a fi pe drumul bun in viata.
  • CLEMATIS/ Vita alba – Stare de reverie/ Lipsa interesului fata de prezent;
  • HONEYSUCKLE/Caprifoi – Nostalgie, regret, traieste in trecut
  • WILD ROSE/ Maces – Resemnare / apatie;
  • OLIVE /Maslin – Lipsa energiei; epuizare fizica si mentala
  • WHITE CHESTNUT /Castan alb – Ganduri nedorite; preocupari, conflicte interioare
  • CHESTNUT BUD/Muguri de castan salbatic – Reia mereu aceleasi greseli; n invata din experienta
  • Mustar – Tristete profunda care apare fara motiv aparent
  • WATER VIOLET/ Vioreaua de balta – Distant, rezervat, solitar
  • IMPTIENS /Slabanog– Nerabdare; enervat de mersul lent al lucrurilor
  • HEATHER /Iarba neagra – Centrat pe sine si propriile probleme, incapacitate de a asculta, suporta cu greu singuratatea
  • AGRIMONY /Turtita mare – Framantari mentale in spatele unei fete vesele;conflicte interioare
  • CENTAURY Tintaura – Nu stie spune nu, nu poate pune limite in relatii, se neglijeaza pe sine
  • WALNUT/ Nuc –Dificultate de adaptare la schimbare; influentabil
  • HOLLY /Ilice – Susceptibilitate/ invidie/ gelozie.
  • LARCH /Zada/ Larita – Lipsa de incredere; complex de inferioritate, self esteem scazut
  • PINE /pin- Se culpabilizeaza mereu; isi repeta aceeasi intrebare
  • ELM /Ulm – Coplesire de responsabilitati; depasit de situatie
  • SWEET CHESTNUT /Castan comestibil – Suplicii la nivel mental; senzatia de fundul prapastiei sau cel putin de pahar umplut, angoasa
  • STAR OF BETHLEHEM /Steaua din Bethlehem/ Balusca – Efecte secundare ale unui soc; durere, suferinta, doliu
  • WILLOW /Salcie galbena – Resentimental, se victimizeaza
  • OAK /Stejar – Epuizat, dar nu cedeaza ci merge mai departe
  • CRAB APPLE Mar paduret- Dezgust de sine insusi, sentimentul de necuratie, obsedat de curatenie/microbi
  • CHICORY/Cicoare – Preocupat de ceilalti in maniera posesiva
  • VERVAIN/Verbina – Entuziasm excesiv; simte nevoia sa convinga cu orice pret
  • VINE/Vita de vie – Infelxibil si dominator, isi impune punctul de vedere
  • BEECH/Fag comun – Intoleranta fata de diferenta ; criticism exagerat
  • ROCK WATER/Apa de izvor – Rigid, perfectionist, pierdera bucuriei de a trai

Pentru situatii de urgenta doctorul Bach a creat o combinatie de 5 flori Bach denumita “Rescue Remedy” – Remediul Salvator, care este compus din alte 5 remedii: Slabanog (Impatiens) , Steaua din Bethlehem, Corcodus, Trandafir salbatic si Vita alba.

In comert exista si o crema pe baza acestui remediu, care contine si extras de mar paduret, folosita pentru uz extern.

Remediul Salvator se foloseste in urmatoarele situatii:

  • Cazuri acute si de urgenta;
  • Situatii anticipative ale suferintei (inainte de examene, interviuri, dentist, operatie , etc.);
  • Poate fi folosit si dupa situatii acute, precum post-operatoriu, etc.

De asemenea mai exista si un kit de voiaj pentru cei care au rau de masina/avion/mare sau care sunt foarte stresati/agitati pe durata calatoriilor.

“Da tot ce ai si, daca n-ai, roaga-te”

sf-serafim-de-sarov


Nu pot sa ma apuc sa prezint viata pamanteasca a Sfantului Serafim de Sarov, pentru ca nu stiu ce anume as putea selecta din aceasta. Oricum, exista carti cu multiple variante de scrieri pe aceasta tema, rabdarea noastra este scurta si spatiul acesta mult prea mic. Sper sa gasiti fiecare o zi mai fericita cand sa luati cu voi o carte despre viata lui, sa va sprijiniti de o capita de fan si sa faceti cunostiinta cum se cuvine.

Sf. Serafim este unul dintre sfintii ce au trait nu cu mult timp inainte de oribila perioada bolsevica, vazut ca o poarta de lumina si de mila dumnezeiasca deschisa neincetat catre noi toti si mai ales catre poporul rus care avea apoi sa treaca printr-o bezna mult prea deasa de indurat. Viata lui este o viata de sfintenie absoluta, in timpul careia el a primit darurile Sfantului Duh: revelatia , vederea celor nevazute/clarviziunea, cunoasterea, profetia, intelepciunea, tamaduirea, facerea de minuni, credinta neclintita.

Printre acestea, Sfantul a dobandit darul iubirii de oameni in forma ei dumnezeiasca. Si in acesta iubire i s-a descoperit revelatia despre om, cum l-a iubit si l-a cinstit Dumnezeu pe acesta, dandu-i chipul Sau si suprema bucurie a Intelepciunii Sale, care ramane in fiii omenesti ( Ioan 9,31). Intrezarind chipul lui Dumnezeu in fiecare om, Sfantul intampina pe orice om cu cereasca salutare: “Bucuria mea!” – si facandu-i pe cei din jur sa inteleaga cat de urata este o viata traita sub frica de oameni atunci cand din slabiciune si lene imbratisam percepte mincinoase de genul “Homo hominis lupus est”.

Sfantul Serafim si-a cunoscut dinainte momentul mortii si a spus “Viata mea se scurteaza. Trupul meu este mort in toate, dar duhul meu e ca si cum s-ar fi nascut ieri” dar in acelasi timp ne-a promis ca asa cum in timpul vietii a fost vazut rugandu-se “in vazduh” va face aceasta neincetat si dupa moartea lui, cerand sa fie inscriptionat pe mormantul sau “ Dupa ce nu voi mai fi printre cei vii, veniti la mormantul meu: cu cat mai des, cu atat mai bine. Orice ati avea pe suflet, orice vi s-ar intampla,veniti la mine ca si cand as fi viu si, ingenunchind pe pamant, varsati-va tot amarul pe mormantul meu. Spuneti-mi totul si va voi asculta. Asa cum imi vorbeati in viata, la fel sa o faceti si acum. Pentru ca eu traiesc si pururea voi fi”.

Lucrarile “omenesti” au facut in asa fel incat mormantul si manastirea Sfantului sa nu poata fi vizitate deoarece zona a fost inchisa definitiv cu deosebita ocazie a constructiei unei centrale nucleare in zona. (pelerinajele la Serafim de Sarov se refera la moastele sfantului si la izvorul tamaduitor din pustia unde acesta a practicat primii ani de asceza). Pot sa va spun doar ca Sfantul Serafim este “la o aruncatura de bat” de oricare din noi in ciuda acestor piedici si ca drept urmare pana la urma ele sunt doar semne pentru distingerea gradului de degradare in care se afla lumea, si nu motive de descurajare. Asa cum nu au putut comunistii calca in picioare si lega in lanturi decat trupuri, la fel si pentru noi, viata in spirit, este (singura) complet libera de orice constrangeri exterioare, si lupta se da doar la nivelul acesta, spiritual/nevazut/interior (cu “ispitele” personale), pentru atunci cand esti cu Christos nu trebuie neaparat sa te chinui sa respingi lumea , caci mai devreme sau mai tarziu de scuipa ea afara oricum, neputand suporta prezenta Lui.

Serafim insista asupra a doua lucruri pe care el le pune mai presus decat toate: cererea, primirea/dobandirea si pastrarea Sfantului Duh si a Pacii lui Christos (pe care ne-a lasat-o la Inaltare). Cuvintele lui masurate cu grija ne indeamna si sa luptam cu toata forta impotriva intristarii/depresiei (duhului deznadejdii) care intra cu usurinta in suflete si este cea mai pernicioasa dintre boli pentru ca vorbeste despre slabirea credintei. Sa ne luptam cu acest duh nu numai atunci cand el apare la noi insine, ci si la cei din jur, pentru ca Slava lui Dumnezeu sa transpara in ochii fiecaruia din noi.

Dumnezeu e foc care încălzeşte şi aprinde inima şi străfundurile trupului nostru. De aceea, când simţim răceala în inimi, aceea este de la diavol pentru că diavolul este rece. Atunci trebuie să chemăm numele Domnului, Care va veni şi va încălzi inimile noastre cu o dragoste pură nu numai faţă de El ci şi faţă de aproapele, iar răceala urâtorului de bine va dispărea din faţa căldurii Lui.”

“Pacea sufleteasca se obtine prin dureri. Semnul vietii duhovnicesti este adancirea omului inlauntrul sau si tainica lucrare in inima sa“.

“Virtutea nu este o pară pe care s-o inghiti dintr-o data. Căci nu este usor ca cineva sa biruiasca desertaciunile acestei lumi. Un om devine smerit, sigur si incercat numai dupa ce, cu ajutorul rugaciunii, suporta numeroasele ispite ce-i vin fara voia lui. Rabdarea este sarguinta sufletului in lucrarea lui“.

“Totdeauna sa te cercetezi pe tine insuti sa vezi daca te afli in Duhul lui Dumnezeu sau nu. Sa nu te lasi pana ce Domnul Dumnezeu Duhul Sfant, Cel cautat nu va fi aflat si va petrece iarasi impreuna cu noi prin harul Sau”.

“Când ne cuprinde deznădejdea, să nu ne lăsăm robiţi. Mai degrabă întăriţi şi ocrotiţi de lumina credinţei, să spunem vrăjmaşului cu curaj: “Ce eşti tu nouă, tu care ai fost alungat de la faţa lui Dumnezeu, un fugar din rai, un rob al răului? Tu nu ne poţi atinge pentru că Hristos, Fiul lui Dumnezeu ne este stăpân nouă şi tuturor. Piei, blestematule. Noi credem în dreaptă Crucea sa. Şarpe, te călcăm pe cap.”

“Cu orice pret, noi trebuie sa incercam a pastra pacea sufletului si sa nu ne tulburam la jignirile venite de la altii. Nimic nu este mai pretios decat pacea intru Hristos Domnul.

Dobandeste pacea, si mii de oameni din jurul tau se vor mantui. Atunci cand un om se afla intr-o stare de pace a mintii, el poate de la sine sa le ofere celorlalti lumina necesara luminarii ratiunii. Aceasta pace, ca pe o comoara nepretuita, Domnul nostru Iisus Hristos a lasat-o drept mostenire ucenicilor Sai inainte de moarte. (In. 14,27) Apostolul mai spunea despre ea: “si pacea lui Dumnezeu, care covarseste orice minte, sa va pazeasca inimile si cugetele voastre intru Hristos Iisus” (Filip. 4,7).

Introdu mintea inlauntrul inimii si dai de lucru acolo cu rugaciunea; atunci pacea lui Dumnezeu o umbreste si ea se afla intr-o stare de pace. Trebuie sa ne obisnuim sa tratam jignirile venite de la altii cu calm, ca si cum insultele lor nu ne privesc pe noi, ci pe altcineva. O astfel de practica ne poate aduce pacea inimii si o poate face lacas al lui Dumnezeu insusi. Daca nu se poate sa nu te tulburi, atunci, cel putin, e necesar sa incerci sa iti infranezi limba, dupa cuvantul psalmistului: “tulburatu-m-am si n-am grait“ (Ps. 76, 4).

Pentru a ne pastra pacea sufletului, este nevoie sa evitam cu orice pret a-i critica pe altii. In mod aparte, pentru a pastra pacea sufleteasca trebuie evitata acedia si sa te straduiesti a avea un duh vesel si nu trist. Trebuie sa incerci sa iesi din aceasta stare cat mai iute cu putinta.”