Imagine

 “Tu ai topit pacatele mele precum gheata.”

Fericitul Augustin

Toate momentele cheie ale vietii mele au avut un singur scop: a parasi mandria. Mandria aia care nu e orgoliu sau vanitate, si astea, dar mult mai mult. Am inteles, lectie dupa lectie, cat de amplu si cat de profund in fiinta si-a intins mandria radacinile. Vad ca ea s-a furisat si s-a calcifiat acolo in cea mai ascunsa camara din inima mea, unde bisturiul nu a ajuns inca.

Vad zilnic oameni care au inteles multe la nivel intelectual, si se lasa cuprinsi in dinamici relationale meschine, perverse, de joasa speta. Vad dezbinari si suferinte care ar putea sa dispara intro clipa daca fiecare ar avea un moment de luciditate si ar fi deschis chiar si fata de vai, propria neputinta care pana la urma il face doar sa fie ca toti ceilalti. Vad oameni care evita cu orice pret esecul din cauza mandriei, prefera “sa se sacrifice” numai ca sa isi mentina o imagine de sine falsa si trufasa.  Se agata de o iluzie. Vad atitudinea oamenilor din cafenele, barbiile inaltate, ochii bulbucati si impietriti care nu mai lasa loc vietii. Toti “stiu ce vor” “au dreptate”  si “sunt corecti” dar au inima rece, si asta ii face niste tirani. Le recunosc pe toate pentru ca si eu sunt vinovata de toate.

Am vazut si oameni smeriti. Unul dintre ei mi-a zis: “Tu nu te crezi in stare sa faci bine cu adevarat si sa fii fericita din cauza ca esti mandra.” N-am inteles, credeam ca sa nu ai pareri inalte de sine e bine.

Am inteles incet, in ritmul meu retrograd, in timp ce anii treceau. Insemna: “Nu lasi pe Dumnezeu sa lucreze, te opui. Crezi ca stii lucruri, crezi ca daca esti precauta esti inteleapta, ca tu trebuie sa decizi corect. Habar nu ai. Viata nu se traieste dupa tine, ci tu devii si cresti prin ce iti da ea. Blocajele tale nu sunt de la Dumnezeu ci de la tot ce sta impotriva lucrarii Lui.” Am spus:  Ia-mi Doamne mandria si arunc-o in pustie, ca eu nu am ce sa fac cu ea!

N-am indraznit sa vorbesc despre Duhul Sfant prea mult, nu stiam ce inseamna lucrarea aceasta. Era ceva mult prea abstract pentru mine. Tot din cauza mandriei. Pai Duhul Sfant asta inseamna, smerenia, dragostea care dezpietreste inima! Pai atunci, daca despre asta e vorba, chiar ca merita o viata intreaga atunci si sa astepti, si sa lupti si sa iti accepti suferintele. Ma bucur mult ca inteleg acum asta. Sa ni se adune tot cugetul si toata speranta in aceasta dorinta si stradanie de a dobindi Duhul Sfant. Si atunci ne vom odihni.

Anunțuri