Am mai povestit aici cu cativa ani in urma despre cele mai frumoase pe care le-am intalnit  (https://dintrosuflare.wordpress.com/2009/09/02/sfinte-micute-din-gradina-maicii-domnului) . La lista asta s-au mai adaugat cateva persoane, de data asta si barbati 🙂 Tot cu gradini, tot grijulii si tot nemaivazuti de speciali. Oameni mici care stau pe banci si zambesc, care nu isi dau importanta prea mare si care nu stiu sa zica nici un cuvant despre reincarnare . Poate mai spun despre viata lor , poate despre cei lor dragi iti mai povestesc cate ceva dar ce e cert este ca te primesc cu receptivitate si cu umilinta. Mereu, si la doua noaptea. Sa ii numesc.

Prima, Armandina. Are sase copii, si despre ei am mai scris atunci cand i-am cunoscut. (https://dintrosuflare.wordpress.com/2009/11/03/8-sau-9/) Armandina e meridionala, e ” sudista” si se vede pe relaxare. Si pe temperament. Are o gradina plina de copii si nu e niciodata stresata. Nu stie cum se face. Tine ospete, canta melodii din desenele lui Disney , fumeaza pipa pe terasa si lucreaza in gradina in  draci. Asa ” se descarca cand e nervoasa”. Conduce un ditamai microbuzul in  care incap toti pruncii chiar si intinsi de somn, ii duce peste tot unde poate la mare, la lac, in parcuri. Si culmea, mai ia cu ea si copii vecinilor, a prietenilor, cu cat mai multi cu atat mai bine. Spune despre sine ca nu a evoluat spiritual pentru ca nu a avut vreme. Cred ca am avut maxima dreptate sa o contrazic.

Dupa Armandina l-am intalnit pe Sergio.  E batran dar nu se vede si nu se simte.  El nu are o gradina ci o terasa plina cu copacei, plante aromatica si flori. Ca si orice roman respectabil. De ele s-a ingrijit timp de 50 de ani sotia lui care acum nu mai este acolo. Timp de cativa ani dupa moartea ei totul a ramas in paragina. Casa era goala si intunecata. El aproape ca nici nu mai dadea pe acasa, prefera sa isi faca de lucru pe la rude sau prin oras. Apoi, incet incet, Sergio a luat grebla si sapaliga, a cumparat pamant, a cumparat seminte si a inceput sa se ingrijeasca de plante. Asa stangaci ca un barbat care nu a mai facut niciodata asa ceva. Eu am stat in gazda la el. Din prima zi m-am simtit acasa. Se interesa de ale mele, imi facea mici bucurii in fiecare zi. Sper ca si eu lui.

Apoi imediat, Stefano. Stefano e poate unul din cei mai frumosi barbati pe care i-am vazut. Si fizic. Are 40 de ani si pare ca ar avea maxim 30. Stefano a fost un adolescent rebel, a experimentat tot ce se putea experimenta si apoi a fost lovit de trasnet. Nu la propriu. Acum Stefano e calugar franciscan. Locuieste in cel mai frumos loc din lume, intr-o gradina de unde se vede de jur imprejur toata Roma cu forumul la picioare. Alearga sa te intampine pe coridoarele manastirii si se bucura atat de tare cand te vede, incat nu mai iti ramane nici o aparare. Stefano e tanar si sta cu tinerii. Ii asculta, le gaseste joburi, le gaseste case, ii ajuta sa se lase de droguri, sta cu ei de povesti la un vin in curtea manastirii. Stefano are de dus greutatea vietii pe care a ales-o. Nici o zi nu este usoara. Cu toate astea este ceea ce noi numim un om fericit. Si nu se poate sa fii fericit fara „cu toate ca” „in ciuda a” ,”in pofida”, „chiar daca”/ .

Anunțuri