Mă simt acasă între zi şi vis, unde copiii-ncinşi de goană dormitează, unde bătrânii-n jurul cinei se aşează şi locu-i luminat de focu-aprins. Mă simt acasă între zi şi vis, unde-ale serii clopote-au sunat, şi fete, prinse-n zvonul depărtat, pierdut se-apleacă pe-al fântânii ghizd. Şi într-un tei iubirea mi-am închis; şi verile ce tac într-însul, toate, se mişcă în crengi nenumărate, şi iar veghează între zi şi vis. de Rainer Maria Rilke În româneşte de Maria Banuş

Pentru ca saptamana aceasta m-am gandit la ce inseamna pentru mine acasa.

Pentru ca am avut 10 case pana acum, si aceasta e prima cu care am „o relatie”.

50 de oameni dragi dragi. Ei inainte de toate. Toti extraordinari. O tara verde. O copilarie frumoasa si o viata bogata cu  frici putine si care nu au reusit niciodata sa dea tonul. O privire care se incanta dintr-o nimica toata pana la lacrimi. O relatie vie cu Cristos, care din pacate depinde inca de instabilitatea mea. Le port pe toate cu mine.

Am marele noroc ca pot sa las in urma cu usurinta raul. Sa spovedesc pacatele si sa le las in pustiu. Sa le am in fata, ca sa stiu unde ma aflu dar sa nu le mai las sa ma apese. In schimb astea bune, le port cu mine. Si multumesc pentru ele, ca Doamne multe au mai fost. Nu am adus nimic eu bun in viata mea, am primit tot, si le-am pastrat apoi in suflet.

Cat despre „acasa” , nu pot decat vorbi asa, vag, lipind intre ele senzatii si ganduri care prefigureaza aceasta apartenenta. Suntem afara deocamdata, incercam sa „tinem aproape” ca sa putem auzi cand vine timpul sa fim strigati : Hai repede sus ca e gata cina!

Ioan 14 : 1-4 Sa nu se tulbure inima voastră; credeţi în Dumnezeu, credeţi şi în Mine. În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt. Iar de nu, v-aş fi spus. Mă duc să vă gătesc loc. Şi dacă Mă voi duce şi vă voi găti loc, iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, ca să fiţi şi voi unde sunt Eu. Şi unde Mă duc Eu, voi ştiţi şi ştiţi şi calea.

Reclame