Atunci cand ai o “imaginatie bogata” trebuie sa duci cu tine toata viata povara unui al doilea soi de constiinta, in care dubiile si intrebarile incearca sa separe ce este creat de ea de tot ceea ce e perceptie si intuitie. Daca acestea din urma sunt esente feminine pe care nu am vrut niciodata sa le sufoc, fiind in acelasi timp “aware” de prea saraca ratiune de care dispun pentru a le intari sau confirma, cu imaginatia ma cam lupt si incep sa o “percep” tot mai tare ca pe o ceata care se pune intre mine si realitate.

Rezulta destul de mult stres implicat in distingerea gandurilor, si tot ce stiu ca principii de ghidare este ca :

Introspectia trebuie sa aiba limitele ei, nu e bine nici sa lipseasca nici sa prisoseasca, la un moment dat trebuie sa ai grija sa nu “vietuiesti prea mult in tine insuti si cu tine insuti”.  “Rugati-va neincetat” nu este o exagerare ci un indemn de a trece de la obisnuitul haos al gandirii la o stare de constiinta. (cum sa ii zic, o meditatie continua, cu toate in romaneste asta inseamna mai ales altceva).

Cele care aduc “instant” linistire, caldura si deschidere (cu imaginatia as putea sa ii spun un fel de imbold de deschidere, ca si cum dupa ce ai lasat gandul sa intre simti si un impuls de iesire in afara ta, de miscare inspre inafara) sunt ganduri de provenienta divina sa le zicem “angelice” pe cand cele care aduc intr-o clipa tulburare, agitatie, nesiguranta si un fel de miscare inversa, de inchidere si blocare , de raceala, sunt ganduri negative, sa nu le spunem “demonice” ca sa nu se sminteasca cei cu subconstientul plin de filme americane. (Atunci cand ma refer la “un duh de neputinta” sau un “duh de impacare” o fac pentru ca mi se pare mult mai aproape de adevar decat sa ii spun “un sentiment” cuvant care aduce cu el intreg noianul de ambiguitate pe care l-a dobandit in istorie. Un duh este o fiinta separata de tine, care poate intra sa fac parte din tine atunci cand tu il imbratisezi, dar care nu se confunda nicodata cu spiritul tau, ci aduce doar influente asupra acestuia. Ca exemplu, sa spunem ca “duhul  amagirii” sau oricare altul nu are mai multa forta asupra ta decat are unchiu-tau.(daca locuiesti cu el multi ani probabil ca incepe sa aiba puteri semnificative)

De asemenea mai stiu sigur “cat timp veti fi in lume, veti avea griji” si tot din perceptiile mele personale stiu si cat de bine este sa iesi chiar si pentru cateva clipe afara din aceasta stare, sa iti inalti mentalul in vazduh acolo unde nu supravietuieste nici o grija, unde acestea nu sunt “moarte” ci inexistente, imposibile. La rugaciune trebuie cautata aceasta stare si pentru ca nu ne putem face electroencefalograma, putem sa o distingem ca si pe o tacere a gandurilor. Indiferent ca ajungi la ea prin rugaciunea inimii, prin rozar, prin matanii orientale sau prin mantre, dorinta ta cu care te apleci de la bun inceput  trebuie sa fie aceea de a Il intalni pe Dumnezeu si de a asculta ce are sa iti spuna. Daca te cunosti putin pe tine insuti, poti sa te intalnesti doar cu subconstientul tau poluat si cu delirul propriu, poti sa te sperii peste masura de ce gasesti acolo, atunci inseamna ca mai trebuie curatenie, dar in spatele a toate astea daca inaintezi si nu te pierzi, tot cu Dumnezeu te intalnesti. Pornesti cu dorinta de Christos si pui corpul , mintea (prin rostirea numelui sau) si intreaga ta fiinta in slujba acestei dorinte, pentru ca ea va fi si aceeea care te va scoate de cealalta parte, la malul dorit. La rugaciune trebuie sa lasi departe aceste griji si ganduri parazitare, sa le privesti detasat cum ele se sting , si sa ai rabdare sa ajungi in mijlocul rugaciunii, de unde apoi aceasta va curge si in sus si in jos. Deci nu se face cu vointa, ci cu dorinta. Imi doresc sa ma aflu in Voia Lui, si repet asta pana cand voia mea tace.

Din cauza acestei plieri analitice neintrerupte, mi-e atat de frica de neintelegere incat simt mereu nevoia de precizari, clarificari, explicatii. De aici iese ca nu pot scrie lucruri personale decat personal cuiva si nici asa nu prea usor. Partea extroverta si mai ales vorbitu fara rost este un raspuns gresit si fastacit la niste emotii pe care nu le pot inca gestiona nici la varsta asta, si ea nu vorbeste decat despre lucruri exterioare la randul ei, pentru ca eu nu pot simti ca “intim” nimic din ceea ce se intampla in afara. Handicap mare, multe planete retrogade.

A trebuit sa fac aceste precizari ca sa fie clar ca nu am nici o siguranta asupra datelor ce vin pe calea intuitiei. Cateodata ele sunt adevarate si bune cateodata nu. Asta e unul din motivele pentru care citim cu totii probabil si pentru care unii din noi nu citesc orice, ci numai autori care vin cu o anumita garantie. Eu nu pot sa dau garantie, dar pot sa povestesc despre lucruri care mie mi-au facut bine, mi-au folosit, m-au ajutat.

Reclame