Deciziile si afinitatile noastre se “calibreaza” de cele mai multe ori pe negativ. Pe minus. Adica?Adica ne luam dupa frici si minciuni. Una din intrebarile secolului ai ar fi: which ones reside deeper? Eu cred  ca minciunile. Cu fricile e mai simplu.

Fricile ne conditioneaza si atat. Ele nu exista, sunt “ne-fiinte”. Exista frici personale, care vin din experienta trecuta. De exemplu: tata a inselat-o pe mama sau tu nu te-ai simit iubita, drept urmare tie ti-e frica de barbatii “neseriosi”, si drept urmare te mariti cu cel mai bleg pe care l-ai gasit, nu din cauza ca iti place ca este pasnic si tandru, potolit si curat, calitati incontestabile care ar trebui sa te faca sa il iubesti (aia trebuia sa se marite cu el care aprecia toate aceste lucruri de-adevarat, si cu siguranta ca ea exista) ci pentru ca el e cel mai departe de obiectul fricii tale. Dintr-un singur soi de frica iei o suta de decizii proaste.  Daca ai face ceea ce simti si ce cu adevarat iti place si iti face bine ( precizare: daca mergi contra poruncilor lui Dumnezeu, crezi tu ca / ti se pare tie ca ai depasit nivelul asta cu ascultarea si cu implinirea poruncilor iti doresc noroc bun) nu se stie ce ar iesi dar logic ca ai avea o viata mai placuta macar. Foarte complicat: daca ai face ce iti place, ai avea o viata mai placuta.

Frica de Dumnezeu este ultima frica si singura sanatoasa/the ultimate. Daca la un moment dat ai ajuns sa nu mai ai nici o alta frica decat asta, atunci si numai atunci poti sa renunti la ea si sa traiesti dupa bunul plac .Pana atunci poti sa faci ce iti place doar in interiorul poruncilor sfinte. Nu ai capacitatea sa fii liber de ele, esti inca copil. Trebuie sa treci de frica de nesiguranta, de frica de necunoscut, de frica de umilinta si de a te simti expus, de frica de singuratate, de frica de moarte si daca chiar esti atat de tare , atunci poti iesi in afara fricii de Dumnezeu si de judecata.  Pana atunci, stam cuminti si ne vedem de treburile si misiunile noastre micute.

(Multa vreme nu m-am obisnuit nicicum cu gandul unei existente banale. Vroiam sa zbor sus de tot si imi spuneam in inima mea “Fata Ta o caut Doamne” crezand ca pot sa sar peste orice etapa si sa fiu direct rapita in Rai. Am vazut nivelul la care sunt ( a fost oribil dar Slava Domnului cas-a intamplat cat inca sunt in viata) si mi-am revenit cu picioarele pe pamant.)

Minciuna e “vitrina”., “imaginea” ceea ce noi “cream” , “spoiala” “inflamarea”, “ceata”, “distractia”, “uitarea’, “betia simturilor”.

Orgoliul e mincinos pentru ca adevarul este ca toti slujim/servim. Valoarea noastra  a fiecaruia este incontestabila si ea nu depinde de absolut nimic. Lucifer a cazut pentru ca nu a vrut sa slujeasca. Nu lui Dumnezeu, ci noua oamenilor. Cel mai frumos si luminos inger era pus sa slujeasca la niste prunci tantalai ca si Adam si Eva, nu vrut sa asculte, a avut aceasta libertate, a devenit cel mai intunecat si departe de Dumnezeu si de lumina.  A cazut din orgoliu si neascultare, si probabil ca astea doua ne pot intuneca cel mai tare si pe noi. Cine nu isi ia crucea, nu poate sa ramana aproape de Dumnezeu.

Vanitatea este minciuna pentru ca e o imbatare cu apa rece. Adevarul este ca nu iti trece tie setea si foamea pe care o ai nici cu lauda, nici cu marirea, nici cu succesul., nici cu admiratia. Dimpotriva iti aduce o mare nefericire, care se poate citi lejer pe chipul oricarui om vanitos.Adevarul este ca esti frumos, bun si adevarat in ciuda , dedesubtul si in spatele a toate minciunile. Adevarul este ca nimic din ce vad oamenii la tine, din ce vor ei sau se asteapta de la tine nu niciodata e real si puternic. Ei astazi te asteapta cu osanale si cu frunze de palmier si maine striga: “Baraba!”

Gelozia este minciuna pentru ca adevarul este ca celalalt este liber total in orice clipa. Sa ne fereasca tot ce e Sfant sa ne intunecam de gelozie, care e atat de uracioasa si diabolica incat sfintii nici nu vor sa o pomeneasca in scrierile lor.

Iubirea de bani, zgarcenia, avaritia, lipirea de bunastare si de comfort este minciuna pentru ca adevarul este ca nu ai nimic al tau pe lumea aceasta, nici macar corpul asta care este un cort, o coaja temporara la care va trebui la un oment dat sa renunti. Ce e al tau  de adevarat stii tu si e al tau complet, infinit si in vesnicie, este comoara ta in ceruri, si cu ea sa te mandresti.

Acuma cred ca nu mai are rost sa spun ca drogurile, alcoolul, sexul aiuristic si astea sunt minciuni. Nu cred nici in ruptul capului ca la cineva i se par “adevaraciuni”. Slabiciunile sunt reale, dar cauzele lor sunt mincinoase.

Mincinoasa e toata lumea aceasta creata de noi, un parc de distractii in care nu se intampla nimic decat totul se chinuie sa te distraga de la adevar.

Natura nu e minciuna pentru ca e “creatie” a lui Dumnezeu. Arta poate fi de ambele feluri, adevarata sau mincinoasa. Cautarile foarte specializate, cu nume “filosofie”, “stiintele naturii”, “ psihologie” etc, sunt ceea ce sunt, sunt niste specializari pe care le aprofundezi in functie de apetenta, de forta lor de atractie asupra structurii tale cerebrale. Eu personal cred ca sunt toate bune, dar nu necesare. Oricum ca gluma as spune ca ele sunt pentru oameni care traiesc mult si au vreme bugat.

Viata ta interioara poate sa imbratiseze niste minciuni pe care apoi se dezvolta adevarate castele de nisip, adevarate cancere ale psihicului. Ca sa traiesti sanatos cat timp esti in lumea aceasta, exista metode de eliberare de aceste minciuni, de “exorcizare”: meditatia te scoate afara din fluxul gandirii care s-a construit pe aceste minciuni si te aduce in realitate, psihanaliza poate sa ti le arate si sa te lase cu ele in brate, spovada si rugaciunea de iertare te face nu numai sa le detectezi dar sa si realizezi/simti ca ai fost iertat pentru ele si ca incepand cu dezlegarea nu mai ai treaba cu ele, ele nu mai trebuie sa aiba consecinte in viata ta, totul se poate opri atunci cand tu vrei cu adevarat asta. Este o experienta grea, incomfortabila si neplacuta sa te afli fata in fata cu propriile mizerii. Se poate intampla sa te eliberezi de ele prin post, rugaciune, spovada, impartasanie, rugaciune si probabil multe alte mjloace sau pur si simplu prin faptul ca ai inceput sa te apropii de adevar si sa o apuci pe drumul cel bun.Se poate sa le scoti afara si sa vezi ca ele reprezinta cantitativ mai mult decat este dimensiunea corpului tau astral. Conteaza doar ca te distingi de le, ca te separi de minciuni. Atunci trebuie sa stai putina vreme cufundat in ele . Ne e scarba dar sunt ale noastre. Nu putem sa le mai lasam inauntru. “Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui” si sa nu uiti ca vei fi scos afara de par, prin speranta si credinta ta.

Sfanta Scriptura , Evanghelia, vestea buna, este adevarul care ni s-a dat noua ca si copii adoptati, forma cea mai apropiata, palpabila (are si coperti) si inteligibila. Noi nu mai putem sa ne prefacem ca nu am primit-o. Cristos a murit pentru tine personal, ai fost botezat si imbracat cu haina de lumina a Celui Inviat, ti s-a promis viata vesnica a carui taxa de intrare a fost platita deja cu sangele Lui, vestea a ajuns la tine prin sacrificiul martirilor,  acum daca tu chiar chiar tii cu dintii sa renunti la asta se poate, da nu e tocmai intelept.

Reclame