Distanta nu se creeaza, distanta se imagineaza. Ea nu este ceva real, obiectiv. Ea este atribuita de mentalul fiecaruia. In spatiul distantei imaginare se edifica apoi toate barierele. Conflictele noastre, fricile, rusinile, limitele gandirii, mandria,lenea, una mai semeata ca alta care se aseaza intre noi si El. Ele sunt insa constructii de fum si se evapora la o suflare de Spirit Sfant. Nefiind reale, nu au nicio putere.

Ce distanta sa fie intre tine si cel care iti spala picioarele si le sterge cu haina sa in afara de cea pe care o instaurezi tu? Ce distanta sa fie intre tine si copilasul nevinovat di iesle decat incapacitatea ta de a iubi?  Ce distanta sa fie intre tine si omul dezbracat si scuipat, sangerand in fata ta care chiar si in acel moment in viata lui se roaga pentru tine, decat impietrirea inimii tale?

Daca ati simtit vreodata cu ce dragoste va iubeste Cel care s-a nascut ca sa moara pentru voi, daca ati avea vreodata un moment de har in care sa simtiti dragostea asta, nu ati mai putea sa o uitati niciodata. Cine ne va putea pe noi desparti de dragostea lui Cristos?

Noi ne apropiem si ne departam mereu de aceasta Dragoste care nu oscileaza, care Este prezenta oricand, oriunde, de la inceputul veacurilor. Noi facem parte din Trupul lui Cristos, ne impartasim din El, noi suntem  Biserica lui Cristos. El in noi si noi in El. Prietenii nostri cei mai buni sunt sfintii, tatal nostru este Dumnezeu Tatal, mama noastra este Maria.

Ce treaba mai avem noi in afara de sa ne iubim unii pe altii?

” Credinta mea este credinta Bisericii. Speranta nu mai vine demult din proprie initiativa.Iubirea mea pentru Cristos nu mai este o iubire care vine de la mine. Mi se pare ca nu mai am nimic, absolut nimic personal. Dar tot ceea ce inca mai am, imi vine de la Sfanta Biserica. Sf. Fecioara este aici, in Biserica.Ea este cea dintai din Biserica.Este mama tuturor fiilor lui Dumnezeu. Ea este mereu de fata.” ( cuvintele unei femei chinuite)

Am mai povestit aici cu cativa ani in urma despre cele mai frumoase pe care le-am intalnit  (http://dintrosuflare.wordpress.com/2009/09/02/sfinte-micute-din-gradina-maicii-domnului) . La lista asta s-au mai adaugat cateva persoane, de data asta si barbati Tot cu gradini, tot grijulii si tot nemaivazuti de speciali. Oameni mici care stau pe banci si zambesc, care nu isi dau importanta prea mare si care nu stiu sa zica nici un cuvant despre reincarnare . Poate mai spun despre viata lor , poate despre cei lor dragi iti mai povestesc cate ceva dar ce e cert este ca te primesc cu receptivitate si cu umilinta. Mereu, si la doua noaptea. Sa ii numesc.

Prima, Armandina. Are sase copii, si despre ei am mai scris atunci cand i-am cunoscut. (http://dintrosuflare.wordpress.com/2009/11/03/8-sau-9/) Armandina e meridionala, e ” sudista” si se vede pe relaxare. Si pe temperament. Are o gradina plina de copii si nu e niciodata stresata. Nu stie cum se face. Tine ospete, canta melodii din desenele lui Disney , fumeaza pipa pe terasa si lucreaza in gradina in  draci. Asa ” se descarca cand e nervoasa”. Conduce un ditamai microbuzul in  care incap toti pruncii chiar si intinsi de somn, ii duce peste tot unde poate la mare, la lac, in parcuri. Si culmea, mai ia cu ea si copii vecinilor, a prietenilor, cu cat mai multi cu atat mai bine. Spune despre sine ca nu a evoluat spiritual pentru ca nu a avut vreme. Cred ca am avut maxima dreptate sa o contrazic.

Dupa Armandina l-am intalnit pe Sergio.  E batran dar nu se vede si nu se simte.  El nu are o gradina ci o terasa plina cu copacei, plante aromatica si flori. Ca si orice roman respectabil. De ele s-a ingrijit timp de 50 de ani sotia lui care acum nu mai este acolo. Timp de cativa ani dupa moartea ei totul a ramas in paragina. Casa era goala si intunecata. El aproape ca nici nu mai dadea pe acasa, prefera sa isi faca de lucru pe la rude sau prin oras. Apoi, incet incet, Sergio a luat grebla si sapaliga, a cumparat pamant, a cumparat seminte si a inceput sa se ingrijeasca de plante. Asa stangaci ca un barbat care nu a mai facut niciodata asa ceva. Eu am stat in gazda la el. Din prima zi m-am simtit acasa. Se interesa de ale mele, imi facea mici bucurii in fiecare zi. Sper ca si eu lui.

Apoi imediat, Stefano. Stefano e poate unul din cei mai frumosi barbati pe care i-am vazut. Si fizic. Are 40 de ani si pare ca ar avea maxim 30. Stefano a fost un adolescent rebel, a experimentat tot ce se putea experimenta si apoi a fost lovit de trasnet. Nu la propriu. Acum Stefano e calugar franciscan. Locuieste in cel mai frumos loc din lume, intr-o gradina de unde se vede de jur imprejur toata Roma cu forumul la picioare. Alearga sa te intampine pe coridoarele manastirii si se bucura atat de tare cand te vede, incat nu mai iti ramane nici o aparare. Stefano e tanar si sta cu tinerii. Ii asculta, le gaseste joburi, le gaseste case, ii ajuta sa se lase de droguri, sta cu ei de povesti la un vin in curtea manastirii. Stefano are de dus greutatea vietii pe care a ales-o. Nici o zi nu este usoara. Cu toate astea este ceea ce noi numim un om fericit. Si nu se poate sa fii fericit fara “cu toate ca” “in ciuda a” ,”in pofida”, “chiar daca”/ .

Am rezonat cu fraza asta pentru ca insumeaza cam ce traiesc acum. La mine e asa insa din pacate” Eu nu m-am facut inca crestin, dar am vazut crestini”

Ani de zile trec inainte ca sa stii cine si ce esti tu. Te separi din start, fara dificultate de ceea ce iti este evident ca “nu vrei sa fii” : oportunist, comunist, microbist, consumist. Iti dai seama ca nu ai urechi pentru ce spune vantul modei si al societatii moderne pentru ca pur si simplu nu esti “buricul pamantului” nu esti “o femeie fatala” nu esti “o femeie puternica”, nu esti “o rebela fara cauza’” , vreo “militanta” ,  nu esti nimic din toate astea.

Privesti altfel, la viata si la ganduri,la actiuni si la cuvinte. Vezi care iti sunt motivatiile. Ai vrea sa te lepezi de toate. De dragostea de bani, de gelozie, de  manie/furie, de invidie, de lene, de lacomie, de plictis, de vana gloria, de orgoliu. Ai vrea, dar nu poti sa faci din viata o lupta continua.

Vezi ca mintea te tradeaza la fiecare pas, si ca ideile si revelatiile tale cateodata nu au un termen de valabilitate mai lung de 14 zile.  Vezi ca afectele iti sunt destul de instabile si de capricioase si nici cu ele nu vrei sa te identifici. Nu cu sentimentele, nu cu emotiile , nu cu gandurile. Poate cu constiinta dar cateodata ti se pare ca ea este prea dura cu tine.

Am zis: sa ma identific cu dorinta mea de adevar si tanjirea mea dupa Dumnezeu. Sunt slabe, altele mai greoaie si cu radacini puternice le insabuse si le strivesc. Nu am cu ce ma ridica de sub ele singura. Dar in fiecare zi, in aceasta relatie vie in care am intrat, vad cat de putin trebuie sa pun eu, si cat de mult primesc.

Ani de zile totul s-a petrecut la nivel mental.Nimic nu a ajuns in profunzime. A trebuit sa ma uit si acolo, nu mi-a placut deloc deloc ce am gasit. Mi-a fost scarba chiar, dar am nadajduit ca nu sunt abandonata mie insumi si voi iesi la liman.

Am avut momente de har, de bucurie, de pace, de fericire, de comuniune. Au disparut insa la primul gand si mi-a parut tare rau dupa ele. Mi le-am amintit insa mereu. Nu a mai fost niciodata la fel de trist si de fara sens ca si inaintea lor. Le-am asteptat, si cateodata au revenit.

Rugaciunea inimii insa iti aduce o bucurie care ramane cu tine. Tu ridici doar un mic gand fara forta si il cauti pe Cristos. El coboara si te priveste si in reflectia aceea delicata intelegi si cine esti. In aceasta relatie, incepi sa existi, sa nu mai fii impartit in o mie si una de ganduri de nevoi de necesitati de dorinte si suferinte. Uiti de ele pentru ca de acum existi in cadrul acestei unei relatii de iubire. Te confunzi cu ea si iti aduce inapoi tot ceea ce esti tu cu adevarat.Vezi ca si daca tu ti-ai pierdut inocenta si lumina initiala, ea a fost salvata si pusa de-o parte, si a ramas intacta.

Asa ca , la 29 de ani asta sunt. Zero. Da un zero plin.

Cauta ea adevarul inainte de toate?

Ce cauta inima ta?

Ce iese din inima ta?

Ce te aprinde?

Ce te mana?

Ce te tine legat?

Ce voiesti?

Ce astepti?

Cine sta pe tron?

Cu cine L-ai inlocuit pe Cristos?

Ca ea este.

Ca din ea s-a nascut totul si orice devine deplin numai in ea, prin ea si pentru ea.

Ca ea da, da ,da si nu cere nimic.

Ca nu are forma, durata, intensitate sau vreo alta delimitare.

Ca e adevar si libertate. Impreuna fac un singur cuvant.

Ca respecta cuvantul si vointa celuilalt in totalitate si nu se impune nicodata.

Ca de ea nu te poate separa nimeni si nimic decat tu insuti.

Ca suntem instrumentele ei, si atunci cand devenim instrumentele ei primim toate atributele ei, inclusiv vesnicia.

Ca este elastica in functie de libertatea celuilalt, adica total elastica. (Unele lucruri ii stau in fire, unele mai putin, dar le activeaza si pe aceste din urma atunci cand asta i se cere. De exemplu, ii sta in fire sa se manifeste, dar poate si sa se ascunda. Ii sta in fire sa fie blanda, umila si armonioasa dar poate sa apara si ca infricosatoare in ochii nostrii. E in the eyes of the beholder. Singurul lucru pe care nu il poate face e sa nu fie. Un “nu existi” inseamna pentru ea doar “nu te vreau ca nu stiu ce sa fac cu tine” si atunci tot ce poate sa faca e sa astepte si sa spere, pentru ca ea te cunoaste deplin asa cum tu nu te cunosti.)

Ca are o slabiciune pentru cei mici si pentru cei nedreptatiti.

Ca nu se poate poseda sau imagina.

Ca intelepteste mai mult decat intelepciunea.

Ca this is it, and anything else it’s just a lie.

1. Thumbelina travelles on a water-lilly leaf.

True humbleness always comes enveloped in a light-hearted joyful shape . It’s like saying: God, I am really really small and kind

of stupid, but as long as I sit in the palm of your hand, I guess everything is all right. You’re the Father, )

It’s the second  thought that kills it, whether it comes one second after or the next day.

Whenever a thought makes you curl and twist within yourself, that’s vanity right there.  you should, you can’t, you should have, you could have, you you wish. That way, the great feeling you had before in the palm of His hand fades away and you slip once again all alone into the great wide world, feeling insecure and instable. And you are, that’s one thing sure as hell is  (for Dante’s followers at least) .

So, how can you stay humble while living in the world? I guess you should renew your vows to it very often and with regularity. Put it in everything you do, starting from the simple things. (and hopefully sticking to the simple things). You don’t own anything, you receive everything. You don’t eat, you are fed. You don’t look for answers you ask for them and patiently wait for them to come to you. You don’t know how to relate to people, you let His love travel through you. Every minute that passes you are putting yourself in His hands. You travel on a lilly-water leaf.

200 de oameni mi-au aparut in cale pana acum. Am lista intr-un caietel (de fapt in vreo 5) si adaug la ea orice new entry. Odata scris ramane acolo. Nu din interior i-am iubit pe toti, nu eu i-am iubit. Am simpatii si antipatii, intelegeri si neintelegeri ca si oricare. Oricum pentru mine sunt toti sfinti si toti vii in veci vecilor. Asa cum am primit eu pe Cristos, care pe mine asta si nu pe alta ma vrea , asa il si marturisesc. El va vrea pe toti.

200 de oameni la rugaciune, 200 de suflete in grija Maicutei Sfinte , 200 de spirite insetate de Spirit Sfant, 200 de candidati la Imparatia Cerurilor. Sa le fie iertate toate. Sa se topeasca si sa fuga de la ei orice inselaciune si intristare. Cel care i-a iubit dinainte de a fi conceputi in pantecele mamelor lor, Acela sa ii si tina pe toti aproape de El, sa ii faca sa cunoasca puterea Invierii Lui asupra intregii creatii.  Amin.

Misiunea “toate geamurile curate” o lasam unor natiuni mai control-oriented. Misiunea ” toate ferestrele deschise” poate fi usor adoptata, cu o simpla rasucire de zavor.

Ceea ce se deschide in fata e imaginea pe care o vedem probabil cel mai des, daca nu cumva suntem narcisisti si atunci trebuie cautat un site cu oglinzi. E “punctul nostru de vedere” concret din momentul respectiv.

Aproape toti prietenii mei mi-au marturisit la un moment dat ca le face placere sa se uite inauntru in casele oamenilor daca vad o fereastra deschisa. Si mie. Sa ajungi insa  inauntru in toate casele, in toate cladirile, in toate satele si in toti zgarie-norii, si sa vezi lumea din atatea unghiuri, e un picutz mai greu.

Asa ca da, sa se deschida cat mai multe ferestre. Sa vedem ce vede un manager din Sidney, un facator de cascaval din Elvetia, un cantaret din Saint Louis, o fata de bani gata din North Carolina si un trapezist din Ancona. Pe trapezist il contactez eu

Apoi facem o harta si le plasam frumos pe ea, astfel incat vedem lumea mai putin stralucitoare decat pe site-uri turisitice si mai putin repetitiva decat pe site-uri de design interior. Si ca sa avem un motiv in plus sa purtam cu noi aparatul foto si telefoanele noastre performante si sa nu facem numai poze acasa la prieteni cu salata boef si snitele in decor sau in cluburi cu fete cu bucle multiple si gloss in risipa, poze care mie una mi se par toate la fel. Mai bine lasam snitzelele si buclele si mergem frumos la geam, si cu ocazia asta mai bifam o cladire pe harta . Punem apoi pozele separat  si si oamenii, si daca dai click pe sa zicem pe Stan Papusa, inginer 35 de ani  vezi toate pozele puse de el, de la unde locuieste acum , unde a locuit de copil, unde a stat in studentie si pe unde a calatorit.

PENTRU INCEPUT FACEBOOK CAN DO THE JOB:

http://www.facebook.com/pages/behindwindows/112778815423464?ref=mf