Grazie roma-ni

Am intalnit in ultimele doua saptamani o intreaga caravana de carutze de oameni. Unii erau complet previzibili, unii echilibrati si senini, altii antipatici si umbrosi. Cativa sunt buni de personaje de comedie, altii te fac sa auzi aproape corul tragic surround , si bineinteles, cei mai multi stau bine la capitolul drame.

Pentru mine de data aceasta, fiind in aparenta in bataia vantului dar in realitate in mana Lui Dumnezeu, a fost insa foarte important sa gasesc un minim de disponibilitate. Si la fel ar fi pentru oricine aflat in locul meu , intr-o babilonie  in care nu intelegi bine inca unde stau punctele cardinale si nici care sunt trendurile, tabu-urile, sensibilitatile, pericolele, tiparele etc….Dintre toti acestia , cativa au fost disponibili, si nu se pot incadra la vreo categorie , oricare ar fi ea. Si nici nu ma refer neaparat la cei care m-au ajutat, pentru ca nu e vorba neaparat despre asta decat rareori, in situatii extreme, ceea ce nu e cazul.

E vorba de o flexibilitate a sufletului care te pune in capacitatea de a relationa, de a intra intr-un prezent acum, in altul peste o ora, etc…. Dincolo de aceasta disponibilitate, care este un fruct, o consecinta palapabila a iubirii, a smereniei si a credintei, dincolo de aceasta capacitate de a te lasa, de a fi pe faza, de a primi si de a da, de a crea, actiona si cateodata de a uita, dincolo de asta ameninta dupa usa o schizoida forma de egoism si suferinta ireala.

Deci dintre aceasta shatra de oameni , s-a adunat o carutza plina de oameni disponibili. Sunt recunoscatoare, vesela si uimita pt-de fiecare din ei in parte si pentru toti laolalta.  Slava Domnului ca nu toata lumea traieste blocat in propria camaruta cu gratii si ziduri groase, si ca asa intre noi, astia hobbitzii from all over the world we are doing just fine thanxxxx!!!!!!!!!!!!

8 sau 9

Massimiliano, Maddalena, Lorenzo, Alessandro, Davide , Gabrielle is pruncii lui Stefano si ai Armandinei.  Lorenzo (11) zambeste sarmant si  picteaza spectaculos, Alessandro (9) este foarte atent la tot ce se intampla in jur si e pasionat de matematica, Davide (6) vorbeste mai mult ca mine si tot la fel, nu spune decat lucruri interesante si Gabrielle (4) mananca dulciuri pe ascuns si umbla toata ziua in mana cu niste animalute de plastic (caprele sunt favoritele) Azi dimineata l-am intrebat daca merge la scoala si mi-a raspuns ca astazi sta acasa cu caprele. Cei mai mari , Massimo (16) si Maddalena (13) au format deja o bisericuta a lor si au deja povesti de oameni mari pe care le susotesc seara in fata focului. Tatal lor lucreaza de la 5 la 9 seara (in weekenduri si pana la 11) la un bar si mama isi imparte ziua intre casa si lucru. Oricum, sunt cea mai normala familie posibila, nu se cearta, nu au nici o fixatie, nici un moft, rad toata ziua. Nu au reguli decat foarte mult bun simt si caldura. Mananca cu lumanari pe masa, duminica seara tatal lor le citeste carti de istorie si articole din enciclopedii, merg la biserica impreuna, fac excursii cel putin o data pe luna, au musafiri aproape mereu. Nu sunt prima persoana necunoscuta pe care o primesc, si se vede ca sunt gazde profesioniste. Eu stau cu cei doi cei mai micuti intr-o camera cu pat-castel cum ii spun ei. Pentru mine asta e un al doilea masterat. Si daca din pacate nu pot sta mult cu ei, am invatat cum poate decurge o zi din viata in care sa uiti de tine complet.

Fericiri de continut

Uimirea, inocenta, veselia, recunostiinta, tandretea lucrurilor, entuziasmul, indrazneala, pacea, blandetea, subtirimea spiritului toate astea impreuna si inca cateva vin ca sa ne faca fericirea.

Exista cateva locuri cu care asociez eu momentele cand toate astea s-au adunat impreuna in mine (au coborat peste mine mai bine spus). Acum, daca toate merg bine ma intorc intr-unul din acele locuri precise in care am muscat sau adulmecat fericire. Si e intotdeauna foarte placut sa te intorci peste ani intr-un astfel de loc-cheie prin care tu iesi inspre ceea ce ti se deschide de fapt clipa de clipa, oriunde.

Aceeasi sfiala, acelasi fior si aceasi oprire in fata zapezii maturate de ger peste dealuri terasate, atingand frunzele umezite si muschiul care creste in jurul unei fantani vechi, in bratele unui om drag.  O fericire deocamdata personalizata, mai feminina, mai camuflata, mai cu abandon cu tot, o fericire ca pentru pamanteni adica, fiecare o avem dupa cum o putem primi.

resinous fall vibes

Ho tanta fede in te
che durerà
(è la sciocchezza che ti dissi un giorno)
finché un lampo d’oltremondo distrugga
quell’immenso cascame in cui viviamo.
Ci troveremo allora in non so che punto
se ha un senso dire punto dove non è spazio
a discutere qualche verso controverso
del divino poema.

So che oltre il visibile e il tangibile
non è vita possibile ma l’oltrevita
è forse l’altra faccia della morte
che portammo rinchiusa in noi per anni e anni.

Ho tanta fede in me
e l’hai riaccesa tu senza volerlo
senza saperlo perché in ogni rottame
della vita di qui è un trabocchetto
di cui nulla sappiamo ed era forse
in attesa di noi spersi e incapaci
di dargli un senso.

Ho tanta fede che mi brucia; certo
chi mi vedrà dirà è un uomo di cenere
senz’accorgersi ch’era una rinascita.

Cred atat de tare in tine

Incat va dura

(asa cum ti-am spus o data intr-o doara)

Pana cand o strafulgerare de dincolo de lume va distruge

Acest ghemotoc de praf in care traim

Ne vom intalni atunci intr-un oarecare punct

Daca se poate numi punct ceva in afara spatiului

Pentru a discuta asupra unui vers controversat

din poemul divin.

Stiu ca dincolo de vizibil si tangibil

nu se afla o viata posibila ci ceva dincolo-de-viata

e poate cealalta fata a mortii

pe care am purtat-o in noi ani si ani

Am atata credinta in mine

si ai aprins-o tu fara sa vrei

fara s-o stii, pentru ca fiecare harb

a vietii de aici contine o ghicitoare

despre care nu stim nimic si care poate statea

si astepta ca noi cei rataciti si neputincioasi

sa-i dam un sens

Am atata credinta incat ma arde; cu siguranta cine ma vede va spune : iata un om de cenusa

Fara sa isi dea seama ca era o renastere.

Vedi, in questi silenzi in cui le cose
s’abbandonano e sembrano vicine
a tradire il loro ultimo segreto,
talora ci si aspetta
di scoprire uno sbaglio di Natura,
il punto morto del mondo, l’anello che non tiene,
il filo da disbrogliare che finalmente ci metta
nel mezzo di una verità.
Lo sguardo fruga d’intorno,
la mente indaga accorda disunisce
nel profumo che dilaga
quando il giorno più languisce.

Vezi tu, in tacerile acestea in care lucrurile

se daruiesc si par a fi pe punctul

de a-si trada taina lor ultima

te poti astepta sa

descoperi vreo eroare de-a Naturii

punctul mort al lumii, veriga slabita,

firul ce odata descurcat ne-ar plasa in sfarsit

in miezul unui adevar

Privirea cauta imprejur

Mintea cerceteaza, leaga, desparte

in parfumul ce inunda

cand ziua isi taraganeaza plecarea.

Spesso il male di vivere ho incontrato:
era il rivo strozzato che gorgoglia,
era l’incartocciarsi della foglia
riarsa, era il cavallo stramazzato.

Bene non seppi; fuori del prodigio
che schiude la divina Indifferenza:
era la statua nella sonnolenza
del meriggio, e la nuvola, e il falco alto levato.

Deseori m-am intalnit cu dezolarea vietii

era suvoi gatuit care galgaia

era frunza ce se chircea

uscata, era calul prabusit

Bine n-am cunoscut in afara miraculosului

Ce intredeschide divina Indiferenta

era statuia invaluita in somnolenta

a amiezii, si norul si soimul din inaltimi

Eugenio Montale

Treaba mea si treaba ta

Exista femei care nu primesc nimic. De la un sandwich cumparat pe fuga in gara pana la un compliment, de la banii sotului pana la un sfat bine masurat.

(Eu le spun lesbiene, nu din cauza ca am ceva cu asta, as putea avea numai in situatia absurda in care ar deveni obligatoriu prin lege . Lesbienele declarate sunt totusi de obicei niste persoane care au reusit sa aduca in zona de actiune o parte din ceea ce le roade pe dinauntru. Nu este mai problematic sa fii nitel lesbiana decat sa fii nitel depresiv, nitel paranoic, nitel isteric, nitel sadic. Nu este nimic spectaculos si original la mijloc, sunt aceleasi dezechilibre vesnice intre aceleasi variabile, si daca nu te-a prins pe o parte, sigur te-a prins pe cealalta.. (Ca paranteza la paranteza, nu ma pot abtine,  suntem cu atat mai gravi bolnavi cu cat ne dam mai mare importanta si problemele noastre ocupa cu atat mai mult spatiu in univers cu cat noi insine ne vedem pe ca si cum ne-am extinde pe km intregi) Social, probabil ca sunt mai prost intelese tendintele homosexuale decat de exemplu depresia. Asta din cauza ca social totul functioneaza dupa mediatizare, si deci nu are nici o legatura cu valoarea lucrurilor. )

Despre barbati care nu dau nimic, mi-e lene sa mai povestesc.

In schimb ma sperie foarte tare aceasta inchidere pe care o vad cum capata niste proportii care dau in paroxism. Cert este ca nu exista “probleme de comunicare” ci imposibilitati de relationare ce tin de structura. Inteligenta ar fi destula pentru ca sa ne intalnim unii cu altii si sa scoatem pe gura cuvintele potrivite, sa ne depasim afectarile de moment. Acolo insa in miezul nostru, in inima din care ies cuvintele cand nu suntem pe deplin in control (adica de cele mai multe ori), se poate sa fim prea diferiti pentru a putea sa gasim un common ground. Si daca chiar vrem sa il gasim, nu o sa se poata fara salturi mortale.

Soareci si pisici, caini si pisici. Pisicile cu pisicile, cainii cu cainii, soarecii cu soarecii, si dintr-o data comunicarea curge cascade. O  matusa si un unchi batrani care strang cu sfintenie de o viata banut peste banut, bijuterie peste bijuterie, fac economii la sange, si pentru ca nu au copii toata lumea rade ei si de irationalitatea acestui lucru. Ei intre ei insa, se inteleg perfect, pentru ca in sfera lor nu exista conceptul de a da sau de a primi, si drept urmare sa produci pe forte proprii si sa agonisesti sunt singurele realitati posibile. Lipsa copiilor este dupa parerea mea o consecinta a acestei constructii interioare, si nicidecum o cauza, dar bineinteles ca nu as putea sa spun asta raspicat, pentru ca exista inca o mie de cauze posibile a oricarei situatii.

Dupa modul invechit in care vad eu treaba, nu stau ziduri de fortareata intre problemele mele si problemele tale. In fiecare zi, cineva sare micutul gard dintre acestea si ma ajuta cu ceva, si eu incerc sa fac la fel , fara sa dau chestiei astea vreo importanta usturatoare, ci pentru simplu fapt ca creierul meu s-a invatat sa functioneze asa in timp. Mai mult, exista oameni care iti fac bucurii gratuit, care sunt atenti la ce simti si de unde vii, care te incurajeaza, care te mangaie, care te cearta cu drag. Astia is niste oameni demodati, dar excelenti.

Nu trebuie sa se alinieze septe planete si sa percep un impuls atomic ca sa vad ce pot face sa te ajut sau sa ies o clipa din comoditatea mea. La ala ii e sete, la celalalt ii lipseste un pix sa poata completa formularul, la ala ii trebuie un bobarnac ca sa isi revina din iluzie, la celalalt ii trebuie un pic mai mult spatiu ca sa poata respire. Pe parcurs gresesti, ii dai paine la ala de la ghiseu, ii dai o galeata de apa si il ineci pe ala care vroia un pahar. (Niciodata, niciodata nu il iubesti mai mult decat pe tine insuti, si daca ti se pare asa, si daca ti se pare ca cateodata faci martiriat, trebuie sa deschizi supapa ca iar te-ai inflamat ingrozitor).

De aici incolo putem vorbi despre egoism, imi dau seama ca de cele mai multe ori sunt egoista, ca primeaza interesul meu si viziunea mea, ca nu sunt capabila sa ii tratez pe toti la fel, ca actionez n functie de simpatii si antipatii etc. Pana cand suntem in imperiul indiferentei , nici macar nu pot sa imi dau seama de toate astea, pentru ca indiferenta este o moarte, nu o glisare normala pe un vector intre egoism-altruism-jertfa. Apoi traduci asta in alta dimenisiune intre eros si thanatos si vezi ca exista un egoism fertil care obtine si acumuleaza si unul morbid care distruge si risipeste, etc.

Eu sunt un MARE FAN PE VIATA , si as vrea sa promovez cu toate fondurile si resursele de care dispun aceasta invechita “invadare a intimitatii si a spatiului personal”. Sincer, la cat timp stam pe net sau pe calculator, sigur avem un exces de timp si spatiu personal. La mine in bloc, pentru ca sunt majoritatea tineri aproape toata lumea locuieste singur, tot cate unu intr-un apartament. Mie imi plac casele cu usile si ferestrele deschise, camerele pline de rasete si oameni in jurul mesei si nu de altare ale lenii unde stam toti aliniati si ne uitam la hipnotizatorul sef, oamenii care te duc la gara si te ajuta la bagaje aia care raspund intotdeauna la telefon, aia la care cand mergi acasa nu trebuie sa te descalti si nici sa fumezi pe balcon in frig (nu vorbesc de unde sunt copii, unde si normal ca nu faci birt), care nu sunt sefi niciodata, nici intr-un loc, nici pentru o ora, nici pentru o zi, nici pentru o viata.

Si as vrea sa aiba puterea sa se mai apere din cand in cand de cei care functioneaza dupa “you scratch my back,  i’ll ride on yours” , sa nu se supere prea tare pe cei care pur si simplu nu au o asemenea disponibilitate, sa nu se simta nici fraieri si inadaptati dar nici mandrii si speciali,  ci sa se obisnuiasca cu pozitia asta in lume si cu faptul ca cu bratele deschise poti mai usor si sa zbori dar si sa fii doborat de vant.

Florile lui Bach one- by -one (1) Walnut

WALNUT (THE SPELL-BREAKER)

Pentru cei care in viata se cunosc pe ei insisi in sensul unor idealuri, dar care in anumite ocazii (nu foarte frecvente) se lasa abatuti de la drumul lor si isi pierd directia din cauza unor forte exterioare si a unor blocaje interioare. Pentru cei care nu se mai pot adapta si nu pot gasi metode noi pentru a iesi din scheme invechite, desi functioneaza dupa principii pe care nu le pierd din vedere.

Walnut/Nucul/ Juglans regia/ iubeste soarele si infloreste intre aprilie si mai. Este o planta impunatoare care ajunge pana la 30 de metri inaltime, prefera un pamant cu umiditate sporita si nu poate creste in imediata vecinatate a altor arbori. In diferitele culturi existente se identifica cu simbolismul mortii sau dimpotriva cu cel a vietii si fertilitatii. In general Walnut e asociat tranzitiei: nasterii, pubertatii, casatoriei, bolii, mortii.

El este un remediu-pod: face trecerea intre lucrurile trecute si cele viitoare, intre cele vechi si cele noi. Doneaza putere sau forta celor care, desi sunt capabili de a trai in prezent datorita deschiderii pe care o au, nu pot trece la urmatoarea faza evolutiva, nu pot abandona trecutul.

Bach spune: “pentru toti aceia care isi doresc sa faca un pas inainte, sa rupa tiparele emotionale inradacinate, sa paraseasca limitele intre care s-au invartit pana acum, pentru a o lua de la inceput” . Este un tratament al rigiditatii, dar si al unei personalitati oprimate in sensul expresiei, care tanjeste dupa o capacitate de adaptare pe care inainte o avea in mod natural.

Este remediul la care apelezi dupa ce vezi ca si dupa ce a plecat a zecea sageata albastra , ai ramas in gara asteptand locomotiva cu aburi pentru ca asa ti-a desenat tie bunicul trenul.

Este distractiv cum seamana nuca cu capul nostru: forma miezului cu creierul, duritatea cojii cu teasta. O data ce fontanela s-a inchis, nu mai avem contact direct la lumea spirituala, trebuie sa invatam sa realizam noi acest contact si sa ne aducem aminte cum se asculta vocea ce am indepartat-o. Ceea ce ne protejeaza pe de-o parte, ne inchide si ne limiteaza pe cealalta. Orice forma rigida a unui gand sau orice imagine statica se aseaza ca si o bariera. Momentele de trecere din evolutie se bucura de o protectie ridicata si de o deschidere diminuata. Vulnerabilitatea crescuta cere delicatete.

Sunt momente cand se cere fiintei sa se intareasca pentru a putea trece de umbre si arde negativitati, momente cand trebuie doar sa inveti sa convietuiesti pentru putina vreme cu nesiguranta, fricile, amintirile dureroase si conditionarile prezentului. Dar acestea sunt doar prima parte din orice schimbare de acest tip, ele insotind in mod natural o schimbare a schemelor mentale, o lustruire, o revolutie a campului energetic .

Sunt perioade critice, in care simitim nevoia de protectie mai mult decat de obicei, dar in care riscam si sa nu mai iesim din carapace, chiar daca nu ne-am dorit acest lucru. Respingem instinctiv influentele nocive din exterior, fortarea asupra noastra a unor lucruri care ne-ar face sa simtim ca pierdem ceea ce stim noi deep inside ca suntem, impotriva drumului pe care sufletul il cunoaste dinainte (providenta), dar riscam sa ne inchidem de tot si sa nu mai gasim nici un exit.

Walnut este un scut invaluitor de lumina, nu o coaja/carapace dura de lemn, un uter protectiv care ne adaposteste pana la finele incercarii, dupa cum dealtfel arata si floarea din care este extras. La nivel fizic si emotic, Walnut se foloseste de fiecare data cand o persoana este intr-o schema care il tine legat si blocat sau intr-un context la care nu se poate (din cauza ca nu vrea, si bine face) adapta cu usurinta, de la o relatie distructiva pana la o mana in ghips.

Din punct de vedere astrologic, el ar simboliza trecerea de la Scorpion la Sagetator, momentul in care Marte taie lanturile trecutului si deschide fereastra spre un viitor deja activat.

P.S. Pret Florile lui Bach:  Dupa cum am mai spus, remediile Bach se gasesc in magazinele Plafar, costa cca 20-30 de lei o sticluta si se iau in lipsa cofeinei, ceaiurilor, mentolului si oricaror produse ce contin uleiuri esentiale. Sunt foarte sensibile deci aveti grija cand deschideti sticluta sa fie intr-un loc aerisit si fara mirosuri puternice/fum iar de pastrat, se pastreaza departe de aparatura electronica si de alte recipiente cu arome/mirosuri. (eu le tin in dulapul cu haine) SA NU LASATI VANZATOAREA SA LE TREACA PRIN APARATUL DE CITIT CODUL DE BARE!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Home & away

Mă simt acasă între zi şi vis, unde copiii-ncinşi de goană dormitează, unde bătrânii-n jurul cinei se aşează şi locu-i luminat de focu-aprins. Mă simt acasă între zi şi vis, unde-ale serii clopote-au sunat, şi fete, prinse-n zvonul depărtat, pierdut se-apleacă pe-al fântânii ghizd. Şi într-un tei iubirea mi-am închis; şi verile ce tac într-însul, toate, se mişcă în crengi nenumărate, şi iar veghează între zi şi vis. de Rainer Maria Rilke În româneşte de Maria Banuş

Pentru ca saptamana aceasta m-am gandit la ce inseamna pentru mine acasa.

Pentru ca am avut 10 case pana acum, si aceasta e prima cu care am “o relatie”.

50 de oameni dragi dragi. Ei inainte de toate. Toti extraordinari. O tara verde. O copilarie frumoasa si o viata bogata cu  frici putine si care nu au reusit niciodata sa dea tonul. O privire care se incanta dintr-o nimica toata pana la lacrimi. O relatie vie cu Cristos, care din pacate depinde inca de instabilitatea mea. Le port pe toate cu mine.

Am marele noroc ca pot sa las in urma cu usurinta raul. Sa spovedesc pacatele si sa le las in pustiu. Sa le am in fata, ca sa stiu unde ma aflu dar sa nu le mai las sa ma apese. In schimb astea bune, le port cu mine. Si multumesc pentru ele, ca Doamne multe au mai fost. Nu am adus nimic eu bun in viata mea, am primit tot, si le-am pastrat apoi in suflet.

Cat despre “acasa” , nu pot decat vorbi asa, vag, lipind intre ele senzatii si ganduri care prefigureaza aceasta apartenenta. Suntem afara deocamdata, incercam sa “tinem aproape” ca sa putem auzi cand vine timpul sa fim strigati : Hai repede sus ca e gata cina!

Ioan 14 : 1-4 Sa nu se tulbure inima voastră; credeţi în Dumnezeu, credeţi şi în Mine. În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt. Iar de nu, v-aş fi spus. Mă duc să vă gătesc loc. Şi dacă Mă voi duce şi vă voi găti loc, iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, ca să fiţi şi voi unde sunt Eu. Şi unde Mă duc Eu, voi ştiţi şi ştiţi şi calea.

totusi

travel wish list

Cam asa arata visele de calatorie din capul meu (se poate da click pe poza) . Un pelerinaj tihnit si documentat in Tara Sfanta, cu vizitarea manastirii Sf.Sava din Bethleem bonus o fuga la apus in Petra Iordania.  O scufundare cu capul inainte intre mirodenii, matasuri si covoare la Marrakech, locul unde s-au inventat culorile. O scurta alintatura europeana la Roma (aci am mai fost da mai vreau)  si neaparat in “gentile compagnia”. Si un weekend la Lisabona.

Dar mai ales o luna (costisitoare rau, trebuie mostenire sau castig loto pentru asta) de nebunie scumpa sudamericana in Brazilia, unde se vorbeste pe limba mea, cu o mica escala posibila la Buenos Aires. ATTAAAT.

Daca se poate asta inainte de batranete si caruntete, in rest nu vreau nicaieri toata viata mea, nici in Delta Dunarii si nici macar la Londra. Si daca nu ajung in nici unu dintre locurile astea, nu ma supar… Oricum, cu gandul am fost deja de nenumarate ori.  Imi scrieti si voi listutzele voastre?

Back to School!

Saptamana asta, mai mult ca oricand, din diferite parti dar clar si raspicat mi s-a repetat un singur indemn care apoi a ajuns gand lucrator: Citeste Scriptura! Chiar am dat si eu acest sfat de cateva ori zilele astea, si mi-am dat seama ca a trecut mult de cand eu insumi am lasat-o pe raft si ca in ultima vreme am citit de toate numai Scriptura nu! Da ma pun pe treaba, ca m-am cam rusinat! Si bineinteles, ca in stilul caracteristic, daca ma bucur de un entuziasm de inceput, o sa fac si treaba buna!

Stiu din trecut ca ea se citeste intr-o anumita ordine, care bineinteles nu e cea a numerotarii paginilor . Stiu si ca exista mai multe tipuri de a o citi: detasat, urmarind ca un jurnalist textul, cautand date despre contextul istoric, filologic, oprindu-ne pe cuvinte si vazand ce inseamna ele in limbajul biblic (inger=sol, pamant=tara sfanta, israel etc) cautand pasaje in care mai apare acelasi termen, sau din punct de vedere personal, sub rugaciune ca si cum ti s-ar adresa tie direct. De fapt ar trebui combinate aceste trei modalitati de lectura, in proportii care nu sunt prestabilite, dar incercand sa nu exageram nici intr-o parte nici intr-alta.

Iar in ce priveste ordinea, eu mai demult sub sfatuire am citit prima data Evangheliile (Ioan ultima) alternativ cu Apostolul , iar apoi Vechiul Testament in paralel cu Noul Testament. Aici este un ghid pentru o asociere coerenta intre cele doua, impartiti in lecturi zilnice:

http://www.backtothebible.org/index.php/component/option,com_guides/category,14/

Intr-adevar, unuia care nu a citit Scriptura, sau a citit-o superficial, in frageda pruncie, chiar nu ai ce alt sfat mai bun sa ii dai. Ciudat e ca intodeauna exact astia sunt cei care intra la dezbateri pe aceste teme, cei care au pareri ferme si aduc niste argumente ametitor de gresite. Astia is din tagma celora care nu stiu sa zica nu stiu, nu stiu sa puna intrebari, nu stiu sa ceara explicatii, li se pare ca asa ceva “nu da bine”. Sa fie ei sanatosi, dar sa ne lase sa traim si pe astia care nu contenim sa ne uimim si sa ne bucuram de fiecare data cand vedem cat de multe putem afla si intelege din textul biblic si la a suta lectura.