Third temple

Mai jos unul din multimea de articole pe subiect. Anyway, they’re rebuilding it.

Cine stie , stie. Cand e gata, e cam gata.  (Matei 24, Daniel 9, Ioan 5;43) Maranata!

Pana cand acest lucru nu se adevereste , toate profetiile si scenariile cu crizele, cu razboaiele, cu incalzirile, cu meteoritii, cu 2012, cu cipurile, cu guvernul mondial , etc, merg in paralel si cei care le promoveaza par sa fie intotdeauna mult prea infocati. Nu le poti nici lua in serios nici ignora pe toate la pachet.

“să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră, şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar.
Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii (Sau: omul păcatului), fiul pierzării, potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte „Dumnezeu”, sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu” (Tesaloniceni 2)

Oricum, tinand cont de proportii, e adevarat ca ne-au bagat cipuri, si daca nu sub piele inca, e adevarat ca se topesc ghetarii si ca e plin de gunoi all over the place, e adevarat ca astia vor sa duca oamenii la disperare cu crizele financiare, somajul si terorismul pronuntat la fiecare a doua secunda. Biserica e bolnava, impartita, persecutata din interior. Nu mai este mare lucru luminos ramas oricum. Puterea de regenerare are si ea limitele ei si nu mai exista destui “good-guys” nespalati pe creier care sa rastoarne caru si situatia.

Pesimista eu nu sunt, cine ma cunoaste stie, da eu asa vad. Bine , probabil ca ma gandesc un pic mai mult decat altii la asta, dar chiar chiar cred cam tot ce spun,  si stiu ca nu “da bine” social,  de asta nici nu am vorbit prea des decat cu cei foarte apropiati. Ma simt vinovata pentru aceasta discretie iresponsabila.

Headline NewsMonday, November 30, 2009 Israel Today Staff

Will the Third Temple be built next year?

According to a centuries-old rabbinical prophecy that appears to be coming true, on March 16, 2010, Israel will begin construction of the Third Temple in Jerusalem.

During the 18th century, the Vilna Gaon, a respected rabbinical authority, prophesied that the Hurva Synagoge in Jerusalem, which was built during his day, would be destroyed and rebuilt twice, and that when the Hurva was completed for the third time, construction on the Third Temple would begin.

The Hurva Synagogue was first destroyed shortly after its initial construction when Muslims demanding the return of loans tore it down. The synagogue was rebuilt a hundred years later and became the most important Jewish house of worship in the Holy Land, only be blown to pieces by Jordanian troops during Israel’s 1948 War of Independence.

In 2001, Israel finally decided to rebuild the landmark, which today stands in the center of the Jewish Quarter in Jerusalem’s Old City. The building is scheduled to be completed and the Hurva Synagogue dedicated for the third time on March 15 of next year

Pentru toate doamnele si toate turbanele

Multumesc doamnei Miranda pentru ca din copilarie, de cate ori ma spal pe cap si imi un fac prosopu turban, ma bine dispun brusc, “ies din anonimat”, ma simt mai dragutza cu sprancenele usor trase in sus si incep sa vad in jur numai nuci de cocos, frunze de palmier si baieti zambitori. Multumesc lui domnu Allen pentru ca a evocat-o pe verisoara sa Ruthie (minutul 2:14 ) care ma face sa rad cu lacrimi de fiecare data. Si multumesc lui Dumnezeu ca totusi for as much as I hate modern life nu m-am nascut inainte de anii 50

Florile lui Bach one-by-one (2) Mustard (The light of the soul)

Mustard (sinapis arvensis) , mustarul, este o floare care invadeaza in mod dezlantuit culturile (de obicei cele de cereale), in asa fel incat chiar daca cu cateva zile inainte nu se gasea nici un fir de mustar pe campul respectiv, te trezesti intr-o buna zi ca intreaga ta plantatie a devenit un camp de flori galbene. Puterea germinativa a semintelor de mustar este de asemenea faimoasa, ele ramanand adesea sub pamant ani intregi asteptand momentul oportun pentru a scoate capul afara si de a corupe vertiginos tot ceea ce gaseste in jur. Mustarul creste in cele mai nefavorabile conditiii, pe marginea drumului sau in gramezile de gunoi si infloreste intre aprilie si septembrie.

Mustard este indicat fazelor gri si negre. Atunci cand totul pare ca isi pierde stralucirea inauntru si in jur, cand exteriorul si colectivul apar ca realitati golite si meschine, cand esti apatic si extenuat, dormi rau si te trezesti devreme fara dorinta de a te ridica din pat, simti o greutate asupra inimii si orice experienta ti se pare” prea  mult si prea fara sens”.

Bach descrie acest remediu in felul urmator: “Pentru cei care se lasa usor si deseori pradati de momente de tristete profunda sau chiar disperare,ca si cum dintr-o data ar cobori deasupra lor un nor , o ceata rece si deasa care ii invaluie si le stinge lumina si bucuria. De obicei este vorba de pasaje emotionale negative bruste in absenta unei explicatii rationale. Celor in cauza le este foarte dificil sa poata masca sau influenta durata unui astfel de episod”

Mustarul este ultimul remediu in ordinea data de Bach , cel care incununeaza munca acestuia, si este asociat fazelor mature ale oricarui drum spiritual, ajutand pelerinul sa parcurga partile cele mai dificile, cele care sunt contrarii personalitatii acestuia ( sa zicem partile “in panta” din drum, cand trebuie sa urci printre rape si bolovanisuri) Intensitatile difera, acolo unde unii simt o usoara melancolie altii percep ca o durere profunda adaptarea la un astfel de context neprielnic, capata o nesiguranta datorita faptului ca nu se mai pot baza pe schemele vechi si devin imprevizibili sau isi pierd motivatia.  Cel mai puternic afectati si drept urmare cei mai vizati sunt cei care par sa sufere de o depresie intrinseca, a carei motive nu se mai cunosc, si care pare sa vina din interior (endogena).

Dupa un proces de transformare desfasurat fara arderi de etape, in care se include responsabilitatea trecutului si se alterneaza etapele de imbratisare/traire/detasare fata de suferinta, sufletul ajunge la un moment dat fata in fata cu necunoscutul. Pe durata acestei faze el preia o parte din obscuritatea acestuia, se inchide, se estompeaza. Totusi, trebuie sa se arunce in bezna.

Daca nu este vorba de patologii care ar fi facut imposibil ca sa se realizeze un astfel de traiect in toata complexitatea lui, deci daca este vorba de o experienta spirituala, a fiintei intregi (vie si  nedespartita) (chiar daca in aparenta, in ce priveste simptomele, seamana cu anumite patologii)  aceste momente au o foarte mare semnificatie si valoare. Se tinde spre o luciditate mai mare, care poate devia chiar in autocritica excesiva, se produce o scadere a vointei si o diminuare a fortelor mentale, un dezgust care nu este insa asociat vinei ca in fazele de inceput, ci se traduce intr-o incapacitate de a actiona. Chiar daca este o faza temporara si necesara , Mustard poate darui o parte din caracteristicile sale pentru a ne sprijini pe durata ei, a ne impregna cu esentele ei sulfurice , cu solaritatea pe care o contine.

Jupiter este planeta luminii interioare, a sperantei, a increderii , a viitorului, cea care ne indeamna sa ne ingrijim de sufletele noastre. Atunci cand se ajunge la o faza Mustard, aceasta legatura este “intrerupta momentan”. Ea se reface la fel de brusc pe cat a disparut. Ea este asociata Sagetatorului, semn de foc care simte profund durerea intunericului, dar care cu toate acestea uneori trebuie oprit din sportul sau preferat si readus inspre sine.  Si cum altfel ai putea opri mai bine sagetile de foc decat lasandu-i sa cada un nor negru pe cap ca sa nu mai vada incotro? Consumat mereu de evolutie si de gasirea sensului, Sagetatorului ii este intrerupt contactul cu obiectivele sale si i se proiecteaza in fata un ecran negru. In fata acestuia el este nevoit sa ia legatura cu partea sa cea mai temuta, cu adevarata singuratate interioara, cu profunzimile.

In concluzie, remediul Mustard ne ajuta sa trecem peste zilele negre cu constiinta tranzitiei, disipand ceata si re aducand la viata lumina care sa ne ghideze din interior.  El este potrivit mai ales varstelor si etapelor superioare , de tranzitie inaintea realizarii unui pas important (ce mai, un salt) pe propriul drum spiritual. Aceste momente ar putea fi asemuite unui doliu pentru o parte din noi pe care suntem pe cale de a o abandona definitiv. Ele ne fac sa intelegem ca atunci cand nu avem flacara spiritului aprinsa devenim un soi de zombie ambulanti prin viata.

cuvantul viu

Asculta, se unduie apele limpezi ce curg pe sub tine. E primul gand nemiscat, cel ce aspira miliardele de particule fine in care erai scindat.Cuvantul viu. Altarul de aur tainuit de adancuri.

GLORIA canta spatiul instelat ce se derula deasupra marilor.

DIVISO ecouri de tunet de peste vaile prapadului.

GABRIEL, in clinchet argintiu dimineata se rotea printre ramurile cu flori si sclipiri.

MICHAEL, striga orbitor ziua facandu-i pe oameni sa se fereasca de cer cu podul palmei.

A Happy Day

Nasterea Domnului este si momentul cand Creatorul devine Tata, cand Dumnezeu inceteaza sa se adreseze doar alesilor sai. Toti cei nascuti din Adam sunt eliberati de povara grea a mostenirii lasate de acesta. Asa cum prin Adam am muscat si cunoscut moartea cu totii, asa cum prin el suferinta a intrat in tesatura fapturii, prin nasterea lui Christos, se marcheaza inceputul iesirii din fatalitate. Suferinta ramane, dar capata sens si este sfiintita si luminata de Mangaierea si Lumina Spiritului Sfant , moartea devine trecere, puterile si harul divin devin accesibile oricui in credinta, oricarui om care primeste Vestea Buna si realizeaza mutatia de la Adam la Christos. Imbracat in Christos,  oricine este recunoscut de Tatal ca fiu al Sau. Aceasta extensie , acest upgrade a spiritului nostru face ca mantuirea sa devina personala, sa se intample in interiorul fiintei si in relatia sa directa cu Dumnezeu, si asta nu de la Luter incoace ci de la primul Craciun.

Este momentul cand se imparte timpul in doua,  cand se estompeaza toate granitele dintre cer si pamant, dintre poporul ales si neamuri, chiar si dintre femeie si barbat. Spiritul coboara si se opreste la noi. Se intampla de 2000 de ani,  pe sarite si pe rand, pentru fiecare, atunci cand este momentul ca harul sa poposeasca si deasupra capului nostru, a ” casei” noastre. Si se intampla din nou atunci cand dupa o intoarcere cu spatele  , dupa o cadere, dupa o negare, cerem iertare si Il chemam.

.

Mail public

Sunt muta de atata vreme nu numai pentru ca nu am net, ci si pentru ca e prea mult, si atunci cateodata chiar si eu mutesc.

Am venit aici cu-pe jumatate dar cu jumatatea asta am reusit totusi sa fac minuni cumva. Toate sunt cu duiumu si toate sunt bune. Inca nu stiu ce sa fac cu ele. Oricum, sunt mai sanatoasa, si fizic si psihic,  vad ca reusesc sa incheg cate ceva cu toate ca credeam ca imi este imposibil, am satisfactii. Invat cadenta romana, invat regulile pe care de-abia astept sa le trimit apoi undeva, invat sa ma dramuiesc si sa ma disciplinez, sa fac fata si sa reactionez normal.  Oricum, sincer, nu o sa ma adaptez in veac da acuma asa ca exercitiu mere.

Va pup pe toti tare si sper sa fiti bucurosi, rosii in obraji,  placut amortiti si zambitori toata perioada asta festiva!

Grazie roma-ni

Am intalnit in ultimele doua saptamani o intreaga caravana de carutze de oameni. Unii erau complet previzibili, unii echilibrati si senini, altii antipatici si umbrosi. Cativa sunt buni de personaje de comedie, altii te fac sa auzi aproape corul tragic surround , si bineinteles, cei mai multi stau bine la capitolul drame.

Pentru mine de data aceasta, fiind in aparenta in bataia vantului dar in realitate in mana Lui Dumnezeu, a fost insa foarte important sa gasesc un minim de disponibilitate. Si la fel ar fi pentru oricine aflat in locul meu , intr-o babilonie  in care nu intelegi bine inca unde stau punctele cardinale si nici care sunt trendurile, tabu-urile, sensibilitatile, pericolele, tiparele etc….Dintre toti acestia , cativa au fost disponibili, si nu se pot incadra la vreo categorie , oricare ar fi ea. Si nici nu ma refer neaparat la cei care m-au ajutat, pentru ca nu e vorba neaparat despre asta decat rareori, in situatii extreme, ceea ce nu e cazul.

E vorba de o flexibilitate a sufletului care te pune in capacitatea de a relationa, de a intra intr-un prezent acum, in altul peste o ora, etc…. Dincolo de aceasta disponibilitate, care este un fruct, o consecinta palapabila a iubirii, a smereniei si a credintei, dincolo de aceasta capacitate de a te lasa, de a fi pe faza, de a primi si de a da, de a crea, actiona si cateodata de a uita, dincolo de asta ameninta dupa usa o schizoida forma de egoism si suferinta ireala.

Deci dintre aceasta shatra de oameni , s-a adunat o carutza plina de oameni disponibili. Sunt recunoscatoare, vesela si uimita pt-de fiecare din ei in parte si pentru toti laolalta.  Slava Domnului ca nu toata lumea traieste blocat in propria camaruta cu gratii si ziduri groase, si ca asa intre noi, astia hobbitzii from all over the world we are doing just fine thanxxxx!!!!!!!!!!!!

8 sau 9

Massimiliano, Maddalena, Lorenzo, Alessandro, Davide , Gabrielle is pruncii lui Stefano si ai Armandinei.  Lorenzo (11) zambeste sarmant si  picteaza spectaculos, Alessandro (9) este foarte atent la tot ce se intampla in jur si e pasionat de matematica, Davide (6) vorbeste mai mult ca mine si tot la fel, nu spune decat lucruri interesante si Gabrielle (4) mananca dulciuri pe ascuns si umbla toata ziua in mana cu niste animalute de plastic (caprele sunt favoritele) Azi dimineata l-am intrebat daca merge la scoala si mi-a raspuns ca astazi sta acasa cu caprele. Cei mai mari , Massimo (16) si Maddalena (13) au format deja o bisericuta a lor si au deja povesti de oameni mari pe care le susotesc seara in fata focului. Tatal lor lucreaza de la 5 la 9 seara (in weekenduri si pana la 11) la un bar si mama isi imparte ziua intre casa si lucru. Oricum, sunt cea mai normala familie posibila, nu se cearta, nu au nici o fixatie, nici un moft, rad toata ziua. Nu au reguli decat foarte mult bun simt si caldura. Mananca cu lumanari pe masa, duminica seara tatal lor le citeste carti de istorie si articole din enciclopedii, merg la biserica impreuna, fac excursii cel putin o data pe luna, au musafiri aproape mereu. Nu sunt prima persoana necunoscuta pe care o primesc, si se vede ca sunt gazde profesioniste. Eu stau cu cei doi cei mai micuti intr-o camera cu pat-castel cum ii spun ei. Pentru mine asta e un al doilea masterat. Si daca din pacate nu pot sta mult cu ei, am invatat cum poate decurge o zi din viata in care sa uiti de tine complet.

Fericiri de continut

Uimirea, inocenta, veselia, recunostiinta, tandretea lucrurilor, entuziasmul, indrazneala, pacea, blandetea, subtirimea spiritului toate astea impreuna si inca cateva vin ca sa ne faca fericirea.

Exista cateva locuri cu care asociez eu momentele cand toate astea s-au adunat impreuna in mine (au coborat peste mine mai bine spus). Acum, daca toate merg bine ma intorc intr-unul din acele locuri precise in care am muscat sau adulmecat fericire. Si e intotdeauna foarte placut sa te intorci peste ani intr-un astfel de loc-cheie prin care tu iesi inspre ceea ce ti se deschide de fapt clipa de clipa, oriunde.

Aceeasi sfiala, acelasi fior si aceasi oprire in fata zapezii maturate de ger peste dealuri terasate, atingand frunzele umezite si muschiul care creste in jurul unei fantani vechi, in bratele unui om drag.  O fericire deocamdata personalizata, mai feminina, mai camuflata, mai cu abandon cu tot, o fericire ca pentru pamanteni adica, fiecare o avem dupa cum o putem primi.

resinous fall vibes

Ho tanta fede in te
che durerà
(è la sciocchezza che ti dissi un giorno)
finché un lampo d’oltremondo distrugga
quell’immenso cascame in cui viviamo.
Ci troveremo allora in non so che punto
se ha un senso dire punto dove non è spazio
a discutere qualche verso controverso
del divino poema.

So che oltre il visibile e il tangibile
non è vita possibile ma l’oltrevita
è forse l’altra faccia della morte
che portammo rinchiusa in noi per anni e anni.

Ho tanta fede in me
e l’hai riaccesa tu senza volerlo
senza saperlo perché in ogni rottame
della vita di qui è un trabocchetto
di cui nulla sappiamo ed era forse
in attesa di noi spersi e incapaci
di dargli un senso.

Ho tanta fede che mi brucia; certo
chi mi vedrà dirà è un uomo di cenere
senz’accorgersi ch’era una rinascita.

Cred atat de tare in tine

Incat va dura

(asa cum ti-am spus o data intr-o doara)

Pana cand o strafulgerare de dincolo de lume va distruge

Acest ghemotoc de praf in care traim

Ne vom intalni atunci intr-un oarecare punct

Daca se poate numi punct ceva in afara spatiului

Pentru a discuta asupra unui vers controversat

din poemul divin.

Stiu ca dincolo de vizibil si tangibil

nu se afla o viata posibila ci ceva dincolo-de-viata

e poate cealalta fata a mortii

pe care am purtat-o in noi ani si ani

Am atata credinta in mine

si ai aprins-o tu fara sa vrei

fara s-o stii, pentru ca fiecare harb

a vietii de aici contine o ghicitoare

despre care nu stim nimic si care poate statea

si astepta ca noi cei rataciti si neputincioasi

sa-i dam un sens

Am atata credinta incat ma arde; cu siguranta cine ma vede va spune : iata un om de cenusa

Fara sa isi dea seama ca era o renastere.

Vedi, in questi silenzi in cui le cose
s’abbandonano e sembrano vicine
a tradire il loro ultimo segreto,
talora ci si aspetta
di scoprire uno sbaglio di Natura,
il punto morto del mondo, l’anello che non tiene,
il filo da disbrogliare che finalmente ci metta
nel mezzo di una verità.
Lo sguardo fruga d’intorno,
la mente indaga accorda disunisce
nel profumo che dilaga
quando il giorno più languisce.

Vezi tu, in tacerile acestea in care lucrurile

se daruiesc si par a fi pe punctul

de a-si trada taina lor ultima

te poti astepta sa

descoperi vreo eroare de-a Naturii

punctul mort al lumii, veriga slabita,

firul ce odata descurcat ne-ar plasa in sfarsit

in miezul unui adevar

Privirea cauta imprejur

Mintea cerceteaza, leaga, desparte

in parfumul ce inunda

cand ziua isi taraganeaza plecarea.

Spesso il male di vivere ho incontrato:
era il rivo strozzato che gorgoglia,
era l’incartocciarsi della foglia
riarsa, era il cavallo stramazzato.

Bene non seppi; fuori del prodigio
che schiude la divina Indifferenza:
era la statua nella sonnolenza
del meriggio, e la nuvola, e il falco alto levato.

Deseori m-am intalnit cu dezolarea vietii

era suvoi gatuit care galgaia

era frunza ce se chircea

uscata, era calul prabusit

Bine n-am cunoscut in afara miraculosului

Ce intredeschide divina Indiferenta

era statuia invaluita in somnolenta

a amiezii, si norul si soimul din inaltimi

Eugenio Montale